Am revenit cu mare drag la Râmnicu Vâlcea, pentru etapa metal a concursului „Constelații Rock 2023”. După prima etapă de acum două săptămâni, am trecut Valea Oltului cu nerăbdare și așteptări mari, care oricum mi-au fost întrecute de cele 15 trupe concurente. Unele dintre ele îmi erau cunoscute, de altele doar auzisem și ardeam de curiozitate să le ascult live pentru prima dată, iar printre acestea au fost presărate câteva surprize foarte plăcute.
Înainte de a intra în amănunte despre formațiile pe care le-am văzut, trebuie să spun câteva cuvinte despre ce impresie mi-a lăsat ploioasa Vâlcea. Dacă nu știați, județul Vâlcea a fost primul atestat documentar. Mircea Cel Bătrân, cel mai important domnitor care a trăit în zonă, a semnat la Râmnicu Vâlcea documentul de atestare. Ruinele curții domnești încă se află în centrul orașului.
E important de menționat că omul face locul. Lumea pe care am întâlnit-o în oraș m-a primit călduros și mi-a făcut experiența de vizitator mult mai plăcută. Am simțit un sentiment de siguranță totală, odată trecută prin Valea Oltului. Nu am dat de o persoană care să nu ajute sau care să nu vorbească deschis, chiar și cu un străin. Asta a contribuit la acea atmosferă specifică orașului, de liniște și de lipsă de stres. Mă voi întoarce cu siguranță în Râmnic, de data aceasta pentru a descoperi mai multe despre istoria bogată a locului și, fie vorba între noi, pentru mâncarea excelentă. Nu poți învăța pe stomacul gol!
Că tot vorbeam de oameni, în serile de eveniment, nu am putut trece cu vederea efortul depus de voluntari, majoritatea tineri de liceu. Aceștia au făcut diferența. Îi vedeai în timpul concertelor lipiți de fața scenei, susținând toți artiștii în egală măsură, apoi, în pauzele dintre cântări, ori se îngrijeau de loc, ori ajutau pe câte cineva. În atâta zarvă și nebunie, ei rămâneau acel tot unitar organizat și săritor, un element esențial al evenimentului.
Formațiile au fost selectate cu atenție și s-a simțit din plin. Am avut ocazia să ascult și să cunosc 15 trupe talentate șicaptivante. Am acordat atenție fiecăreia, fără să mă satur de muzică. Să vedem cu cine s-a mândrit etapa metal a „Constelații Rock”.
Endless Dark a luat ființă în Târnăveni, în 2022. Deși proiectul e relativ nou, băieții au început deja să facă valuri pe scena rock-ului românesc. Cu toții cred că ne putem imagina că, a deschide un eveniment, mai ales un concurs la care vei fi jurizat, poate fi o sursă de emoții copleșitoare. Totuși, băieții au inaugurat frumos concertul, cu prezență de spirit minunată. Chiar îmi aduc aminte una dintre primele replici rostite cu umor și zâmbet de pe scenă „Bună seara! Noi suntem Endless Dark și am venit să vă oferim o seară mizerabilă”.
Neon Prophecies e o trupă de deathcore simfonic din București, venită cu mult avânt și curaj la Râmnicu Vâlcea cu un nou vocalist. Deși e nou în această formulă, Mihai Ionescu a dus concertul impecabil, cu niște grawl-uri și scream-uri cum rar mai auzi. Lumea se îmbulzea în fața scenei, în timp ce muzica împrăștia un sentiment de suspans între breakdown-uri, momente în care chiar nu mai puteai arunca un ac în publicul din față. Pentru mine, Neon Prophecies a fost un impuls de energie care m-a ținut toată seara în picioare.
Crimena a preluat scena cu multă energie, cu bătutul pumnului în piept, ca și cum ar fi cucerit-o din momentul în care au pășit pe ea. Craiovenii cânta violent groove metal și nu au lăsat niciun moment de respiro în timpul cântării. Schimbările de ritm bruște, dar perfect potrivite, m-au ținut în priză pe tot parcursul numărului lor, iar interacțiunea dintre membri a fost de o chimie antrenantă pentru public. Și juriul i-a considerat deosebiți. Aceștia au luat locul doi la „Constelații Rock”.
Dark Fusion e o trupă pe care îmi doream să o văd de ceva vreme. Mi se pare că au un element unic în lumea metalelor din România, anume influența puternică de industrial metal și, mai nou, cyber metal (regăsită în noul album „Virtual Domninion”). Membrii intră în pielea unor personaje fascinante pe scenă, sunt costumați în niște paltoane gotice lungi, iar basistul și chitaristul se mișcă sincron cu instrumentele în brațe. Mi-au plăcut în mod special accentele pe care le-au dat clapele. Pe când chitarele și tobele sunt hardcore, clapele insuflă un aer visător pieselor. Nu degeaba Cezara Marin a primit premiul pentru cel mai bun clăpar.
De Taking Back August nu mă mai satur. I-am văzut pe băieți de mai multe ori, de fiecare dată cu același entuziasm. Bucureștenii cântă un metalcore electrizant, un stil care mi-a adus aminte de ce începuse să îmi placă genul muzical acum câțiva ani și care mi-a reaprins pasiunea pentru muzica asta. Ca de obicei, la cântarea lor am simțit o energie foarte puternică, care mai târziu s-a soldat cu o febră musculară sinistră la ceafă. Am și auzit multe păreri bune, în pauza dintre cântări, despre ei, de la persoane plăcut surprinse, care îi ascultaseră pentru prima dată. Aceștia au anunțat și că lucrează la un nou album pe scena „Constelații”, care va fi disponibil cândva prin toamnă. După un spectacol solicitant, Alex Precup, solistul a picat lat, trăgându-și sufletul. S-a văzut clar că a dat tot ce era mai bun din el, pentru că a fost desemnat cel mai bun vocalist.
EvergreeD a fost printre concurenții cu mai multă experiență. Cântă un death metal melodic de voltaj înalt. A fost o plăcere să îi descopăr. Muzica se simte că e muncită și șlefuită foarte frumos și intens. La un moment dat, artiștii au invitat publicul la „o învârtită de la Sibiu”, moment care a adus un zâmbet pe buze tuturor pe o muzică pe care îți vine mai degrabă să te strâmbi, în sensul bun, că, deh, vorbim de metale extreme! Sunt instrumentiști desăvârșiți, iar pentru mine, toboșarul s-a remarcat. În plus, pe scenă se aflau trei chitariști, care au dat o altă formă, mult mai plină, sunetului.
Cântarea Imprudent a fost un moment surprinzător de mișto. Puștii cântă o combinație interesantă de heavy metal, hardcore și rap. Am căutat câteva informații despre Imprudent și am descoperit că sunt relativ noi, trupa fiind înființată în 2020, iar la aproape un an de atunci, a avut debutul scenic direct la mult-apreciatul festival Rock’n’Iași. Energia lor pe scenă a fost acel declic care să te rupă din oboseală. Nu ai cum să nu te ridici și tu, când unul dintre soliști începe să sară de parcă nu există gravitație, în timp ce cântă grawl. Mesajul lor principal din seara de vineri a fost unul simplu și important, despre puterea interioară pe care trebuie să ți-o clădești pentru a fi pregătit să trăiești.
La fiecare dintre trupe am făcut câteva notițe, iar Gerrar nu a fost vreo excepție. „Jos pălăria pentru un superb black metal mai ușor de digerat”, a fost una dintre ideile mele. Cred că Gerrar ar putea, pe viitor, să devină una dintre trupele românești emblemă a acestui gen muzical greu și emoționant. Au avut un aspect recognoscibil, vopsiți pe față cu alb și negru, pentru a da expresivitate actului artistic. Muzica lor a fost ireproșabilă, totul a fost făcut cu precizie și fluiditate. Sunt de urmărit! Sunt foarte curioasă unde vor ajunge.
A doua seară a început cu Sanctuar, o trupă timișoreană de heavy metal, înființată în 2004. Au avut o prezență scenică naturală, lucru care a impresionat din start, mai ales că au avut de îndeplinit o misiune grea, aceea de a introduce publicul din nou într-o atmosferă dinamică. Basistul a avut o strategie foarte bună de a încinge spiritele rapid. A sărit de pe scenă și a îndemnat publicul, prin exemplu, să dea din cap pe ritmurile alerte de metal. Am captat influențe de Judas Priest și Iron Maiden în sunetul lor și, de asemenea, am simțit că muzica lor e făcută cu multă pasiune pentru autenticitate și heavy metal.
No More Remorse, veniți de peste Prut la Râmnicu Vâlcea, au făcut un showîncheiat cu un public în extaz care striga numele formației. Parcă și acum îi aud pe puștii din fața scenei urlând. Băieții cântă un metalcore mai greoi, dar foarte isteț gândit, care a antrenat pe oricine prezent în sală. La concertul lor mi-am pus din nou întrebările tipice la care mă gândesc atunci când dau de ceva impresionant. Oare cum respiră vocalistul? Oare câte ore de muncă au fost investite în proiect? Cert e că multe. Întrebarea cu respirația încă rămâne acolo. Nu am putut găsi foarte multe informații despre ei, încă. Sunt sigură că, mâine-poimâine, vom auzi mai multe despre ei, mai ales că vor cânta la festivalul „Dacii Liberi” curând.
Red Suns a fost un număr greu de catalogat. Mie mi-au lăsat impresia că, dacă Arctic Monkeys se apucau de metale, asta ieșea. Spun asta pentru că băieții au băgat puțin publicul în ceață cu prima piesă, care suna a baladă alternativă. Însă nimeni nu se aștepta la așa breakdown-uri. Parcă ne-a lovit în moalele capului, reanimând sentimentul de ascendență pe care îl avusesem toată seara până atunci. Unul dintre momentele mișto de conexiune cu publicul a fost când solistul a făcut o verificare a glasurilor din public. Când el spunea „Scream check!”, toată lumea începea să urle, făcând sala să răsune de bucurie. Prestația le-a adus locul trei și un premiu special, o sesiune de înregistrare la studioul lui Rareș Totu, în cadrul căreia vor putea pune la punct trei piese într-un cadru profesional.
Exuviath a avut unul dintre cei mai nebuni chitariști din seara de sâmbătă. Solo-urile erau parcă de pe altă planetă, iar prezența lui pe scenă a fost una dintre cele mai captivante. Se uita cu ochii mari la public, parcă posedat de vreun zeu al rock’n’roll-ului, și îi arăta cu degetul pe cei care se distrau cel mai tare cu ei. Per total, trupa a făcut un show minunat, care a adunat aproape tot Aby Stage Bar la scenă și la care mai degrabă se simțeau vibrațiile publicului care țopăia haotic, decât cele de la boxe. Exuviath abia ce a lansat primul album și e în continuă creștere, deci merită să aruncați „o ureche” peste ce fac băieții ăștia super talentați.
Blacksheep e o trupă care a luat naștere în 2012 și care promovează stilul old school metal, fiind inspirată de genurile muzicale din anii ’70. Cântarea lor s-a resimțit de pe scenă, până în tavan și podea, basul sunând foarte pronunțat și vibrând în capul pieptului. Unii fani au și plecat cu câte o oiță de pluș aruncată de către solist. Băieții au trecut prin mai multe schimbări de formulă. La „Constelații” au venit în trio, în echipă fiind prezent și un toboșar foarte tânăr și promițător de doar 15 ani. Aceștia au fost câștigătorii ediției de anul acesta al concursului, din etapa metal, și au primit mai multe premii speciale, dintre care cel mai bun toboșar, cel mai bun basist și un slot în cadrul „BaRock Fest 2023”.
Doomsday Astronaut m-a lăsat gură-cască. E o formație sin Sibiu de metal progresiv instrumental, înființată de Waqas Ahmed la începutul anului 2022. Show-ul lor, în mod ironic, având în vedere că interpretează exclusiv piese instrumentale, m-a lăsat fără cuvinte. Imediat după ce au terminat setul m-am dus să cumpăr un tricou. Am simțit din toată inima că acest proiect trebuie susținut și ascultat în continuare. Ei au fost dovada serii că poți spune multe fără să te complici cu vorbele. Waqas a și primit premiul pentru cel mai bun chitarist, cred eu, pentru toată emoția exprimată pe coarde.
Exterminator a fost trupa preferată a fanilor, aceștia fiind pe teritoriul lor. Nu cred că își poate imagina cineva care nu a fost acolo exact cât de mult s-au bucurat fanii de ei. A fost un haos în toată regula, atât în rândul vâlcenilor, cât și din partea celor din alte orașe. Băieții cântă un death metal captivant, care a lăsat o ultimă impresie memorabilă, o amprentă pe amintirea acestui eveniment. Fiind ultima trupă din line-up, au avut responsabilitatea de a ne trimite acasă cu și mai multă energie. Și și-au îndeplinit misiunea într-un stil grandios.
Felicitări tuturor trupelor participante și organizatorilor pentru încă un weekend de neuitat. Ultima fază a ediției „Constelații Rock 2023” va fi în septembrie la Arenele Traian din Râmnicu Vâlcea, unde va avea loc „Gala Constelații Rock”, unde câștigătorii vor avea ocazia să cânte cu mai multe nume mari din industria românească de rock.
Foto: Pinphoto
