Într-o industrie dinamică, orgoliile pot deveni determinante în polarizarea relațiilor dintre artiști, uneori până la antiteticul raport de dragoste-ură. Pentru a înțelege cât de pronunțate pot fi orgoliile într-o industrie dinamică, în care imaginea și afirmarea au o greutate aparte, ar trebui să aruncăm o privire la declarația făcută de Little Richard:
„Sunt inovatorul. Sunt inițiatorul. Sunt emancipatorul. Sunt arhitectul rock‵n‵roll-ului.”
După o astfel de autoproclamare fastuoasă, e de la sine înțeles faptul că într-o lume a ego-urilor, luptele pentru supremație sunt frecvente, iar aruncarea cu insulte la adresa colegilor de breaslă e la ordinea zilei .
De partea opusă, e firesc ca o parte dintre artiști să devină modele pentru alții, inspirându-și contemporanii sau generațiile care succed.
Iată mai jos o listă de cinci mari muzicieni care au detestat și au fost detestați, care au stârnit admirație și sunt admirați:
1. Nick Cave
Dacă la o primă vedere, declarația lui Nick Cave conform căreia: „Sunt mereu aproape de o zicală: «Ce naiba este gunoiul ăsta?» Iar răspunsul este mereu Red Hot Chili Peppers”, ar părea un sarcasm gratuit, aceasta l-a contrariat pe basistul trupei vizate, Flea. Mai ales, în contextul în care susținuse că Nick Cave e „cel mai mare compozitor în viață”, comparându-l cu Igor Stravinski.
Totuși, cum majoritatea poveștilor au un final fericit, iar o strângere de mână poate, de cele mai multe ori, calma furtunile, Cave l-a invitat pe Flea să cânte alături de el și de Warren Ellis în concertul de pe 9 martie 2022 din Los Angeles. Mail alesc că lui Flea îi e indiferent dacă artistul australian urăște Red Hot Chili Pepper,s pentru că „muzica lui înseamnă totul pentru mine”.
În ceea ce privește artiștii pe care Nick Cave îi admira, lista reunește nume emblematice din industrie. Pe de o parte, Leonard Cohen care primește titlul de „cel mai mare compozitor dintre toți. Cu totul unic și imposibil de imitat, oricât de greu am încerca”. În schimb, Johnny Cash a fost cel care l-a făcut să constate că muzica poate lua atât de multe forme, încât „frumusețea” și „diabolicul/maleficul” se pot îmbina armonios.
Conform Far Out Magazine, asemănarea artistică cu David Bowie nu se concentrează doar pe sentimentul de suferință ce se materializează în cântecele celor doi artiști, ci și prin capacitatea de a găsi o oarecare comunitate și umanitate, peste barierele creativității.
În continuare, Nina Simone devine un simbol al autenticului prin modul „obsedant și frumos de manipulare a cuvintelor”. Tot compozițional, Nick Cave îl amintește pe Mark E. Smith, vocalistul trupei Fall, despre al cărui lirism declară că „era incredibil, cu un impact imens”.
Dacă împreună cu Bowie, artistul australian împărtășea suferința, cu Lou Reed împărtășea întrega viziune artistică: „El m-a învățat că poți alătura cea mai agresivă muzică și unele dintre cele mai frumoase balade scrise vreodată”.
2. Elvis Presley
Ținta ostilității Regelui a fost nimeni alta decât trupa-fenomen The Beatlaes. Descrisă de Elvis ca „o forță reală pentru spiritul anti-american”, conform agentului său, trupa era văzută ca „sursa pentru multe dintre dificultățile pe care le întâmpinăm cu tinerii, prin aparițiile lor nepăsătoare și muzica sugestivă”. Ba chiar, doar amintirea numelui John Lennon ar fi aprins furia lui Presley. Destul de ironic, având în vedere că fostul component Beatles a susținut că „înainte de Elvis, nu era nimic”.
În schimb, printre numele care au avut o amprentă asupra lui Elvis se numeră Fats Domino, căruia tânărul artist îi oferea poziția de „adevărat rege al rock‵n‵roll-ului”, dar care a avut neșansa de a fi un artist de culoare într-o societate guvernată de o serie de stereotipuri.
Un alt model al Regelui a fost Arthur „Big Boy” Crudup, care era privit drept un model: „dacă am avut vreo ambiție, a fost să fiu la fel de bun ca Arthur „Big Boy” Crudup”. Totuși, persoana cu amprenta cea mai adânc imprimată asupra lui Elvis rămâne Sister Rosetta Tharpe, cunoscută ca „nașa rock‵n‵roll-ului”, care l-a fasciant prin stilul ei inconfundabil de a cânta la chitară.
3. Kurt Cobain
Regretatul solist al trupei Nirvana și-a manifestat fățiș dezaprobarea față de cultura hippie și de muzica psihedelică. Membru și susținător vădit al taberei punk, Cobain a purtat, în timpul unei ședințe foto, un tricou pe care scria „Punkul nu a murit” și „Omorâți The Grateful Dead”. Nici solistul trupei Genesis, Phil Collins nu a scăpat de ura lui Kurt, iar lista nu s-a încheiat aici : „Îmi plac Beatles, dar îl urăsc pe Paul McCartney. Îmi place Led Zeppelin, dar îl urăsc pe Robert Plant. Îmi place Who, dar îl urăsc pe Roger Daltrey”.
Totuși, dincolo de această disprețuire la comun, mai e loc și pentru câțiva artiști față de care Cobain și-a proclamat admirația. De la Queen, Mudhoney Tad sau Eugenius (Captain America), până la John Lennon care „a fost, cu siguranță, preferatul meu din Beatles”.
4. Bob Dylan
În contextul anilor ‵80, când așa-numita „isterie satanică” a cuprins Statele Unite ale Americii, Judas Priest și KISS au avut ghinionul de a fi învinuiți pentru acest fenomen îngrijorător de o parte din oameni. Mai ales că până și Bob Dylan și-a manifestat în fața publicului adversitatea față de cei din urmă.
În timpul unui concert susținut la Universitatea din Arizona, audiența i-a cerut artistului să cânte câteva hituri, în detrimentul cântecelor creștinești pe care le interpreta frecvent. Iritat, Dylan a țipat că : „dacă vreți rock‵n‵roll, puteți să mergeți să-i vedeți pe KISS și să ascultați rock‵n‵roll tot drumul spre groapă”. Acesta a fost și începutul credinței sale cum că membrii trupei americane pășeau spre iad.
Pe de altă parte, Dylan și-a manifestat admirația pentru nume grele, precum Leonard Cohen sau Lou Reed, ba chiar și pentru emblema folkului irlandez, Paul Brady, sau pentruJohn Prine, David Allen Coe și Tom Waits. Motivul lui Bob Dylan : „Ascult mai mult acest gen de lucruri decât orice este popular în prezent, nu sunt doar vraci care vindecă planeta, ci ei nu au bariere”.
5. Keith Richards
Chitaristul trupei The Rolling Stone a demonstrat, de-a lungul timpului, că nu este un fan al cuvintelor frumoase, mai ales în raport cu „Rocketman”. Keith Richards a declarat public despre compozițiile lui Elton John că „se limitează la melodii despre blonde moarte”. Surprinzător sau nu, victima acuzațiilor nu a rămas pasivă și a răspuns într-o manieră la fel de comică: „Ar fi groaznic să fii ca Keith Richards. Este jalnic. Este ca o maimuță cu artrită, încercând să urce pe scenă și să arate tânăr”. Deși și-a recunoscut admirația pentru trupa britanică, John a susținut că „ar fi fost mai buni dacă l-ar fi aruncat pe Keith acum 15 ani”.
Privitor la artiștii față de care Keith Richards și-a dezvăluit admirația, aceștia aparțin diferitelor genuri muzicale. Începând cu muzica reggae al lui Jimmy Cliff despre care membrul Stones afirmă că „a scris cele mai frumoase balade care au ieșit vreodată din Jamaica”, până la Tom Waits, care nu ar avea egal: „Nu există nimeni în lume ca el”. Aretha Franklin, Elvis Presley, Little Richard, Bonnie Raitt, Sam Cooke, George Jones sau Smokey Robinson sunt alte câteva nume care ocupă privilegiul de a fi printre preferații artistului.
