Povestea trupei Rana începe acum 10 ani, într-o sală de repetiții din Pitești, din nevoia unui adolescent de a-și striga întrebările, durerile și dragostea în fața lumii. De la primele acorduri în deschiderea idolilor de la Grimus și până în acest moment, proiectul condus de Bogdan Tănăsescu a parcurs un drum lung, transformând „dramele” de liceu într-o explorare matură a emoțiilor umane.
Astăzi, Rana nu mai este doar „proiectul de trupă” de altădată, ci o voce distinctă în peisajul alternativ românesc, capabilă să să adune în cluburi oameni care nu se tem să fie vulnerabili sau să danseze pe versuri despre dor și pierdere. După ani de căutări și EP-uri care au construit o comunitate fidelă, trupa face pasul cel mare: lansarea primului lor album de studio, un material dens și onest, intitulat sugestiv „Despre dragoste și alte dezastre”.
Am stat de vorbă cu Bogdan despre acest nou capitol care se deschide pe 31 martie la Control, despre echilibrul fragil între sound-ul vesel, primăvăratic și rădăcinile melancolice care i-au consacrat, dar și despre cum se simt cei zece ani de activitate priviți prin oglinda retrovizoare. O discuție despre curajul de a fi vulnerabil și despre promisiunea că, deși la toamnă, la concertul aniversar, vom avea nevoie de câteva role mari de șervețele cu care să ne ștergem lacrimile, primăvara aceasta este despre speranță.
Deci, se lansează în sfârșit „Despre dragoste și alte dezastre”! Noi am vorbit despre single-ul „Să zburăm” data trecută, parcă, nu?
Bogdan Tănăsescu: Nu, am vorbit despre „Război”.
Ah, da, ai dreptate!
Bogdan Tănăsescu: În septembrie 2025, tocmai lansasem „Război” la Control, cel de-al doilea single de pe noul album. Înainte, lansasem la Expirat „Să zburăm”, în mai anul trecut. Iar acum lansăm „marele album”, în adevăratul sens al cuvântului. E primul nostru material lung, după câteva EP-uri, și îl lansăm pe 31 martie la Control. Online apare pe 27 martie, să aibă oamenii timp să se familiarizeze cu el.
Data trecută vorbisem și despre contrastul dintre „Să zburăm” și „Război”. Cum s-a dezvoltat între timp povestea albumului?
Bogdan Tănăsescu: Sunt tot felul de povești inspirate din ce mi se întâmplă în viață. Sunt situații prin care treci atunci când iubești - unele mai puțin dezastroase, altele... complet dezastroase. Cu albumul ăsta am încercat să ieșim din zona de confort. Avem cântece cu un sound mai vesel, de primăvară. Dar am păstrat și rădăcinile melancolice ale proiectului, n-avem cum să le tăiem.
Cred că asta reiese și din titlu: începi, cu dragostea, și apoi mergi spre cealaltă extremă - „alte dezastre”.
Bogdan Tănăsescu: Exact. Titlul reprezintă bine toată stilistica trupei. Nouă ne place să fim dramatici. Cel puțin mie îmi place, pentru că eu scriu versurile și mereu îmi pun compasiunea în ele. E terapeutic, chiar dacă uneori mă întreb de ce mă arăt atât de vulnerabil în fața lumii.
Și ai găsit un răspuns la întrebarea asta?
Bogdan Tănăsescu: Mi se pare că pentru a fi muzician sau vocalist și să te expui așa pe scenă, trebuie să ai niște probleme nerezolvate. Exagerez, desigur, dar ceva din mine m-a împins mereu să arăt că e ok să fii vulnerabil. Unii pescuiesc, alții fac design sau pictură, la mine s-a întâmplat să fie muzica și versurile. Ăsta sunt și sunt împăcat cu asta.
Hai să ne întoarcem un pic la album. Cum l-ai construit? Unde sunt nuanțele de gri pe acest material și cum ai găsit echilibrul între sound-ul vesel și cel care te „împunge” fix unde doare?
Bogdan Tănăsescu: În ianuarie am lansat „Chemical”, probabil cel mai dramatic cântec pe care l-am scris vreodată. Te zdruncină. Apoi, acum 10 zile, am lansat „Parcă te știu de undeva”, care e cel mai radio-friendly cântec al nostru. L-am scos pe 1 martie pentru că se potrivește cu schimbarea anotimpului.
Albumul nu e doar despre extreme, ci trece prin toate stările iubirii. Conceptual, nu l-am gândit mult înainte. Versurile au venit foarte repede. Eu știu să scriu doar despre dragoste, asta e tema cu care mă lupt ca artist. Pe album găsești un cântec pentru orice situație: și când simți că se termină lumea, și când totul e minunat.
Rana face 10 ani anul acesta. Cum te raportezi la compozițiile de la 15-16 ani versus cele de acum?
Bogdan Tănăsescu: Primul nostru material, „Verde Electric”, cuprindea piese scrise în adolescență. Uitându-mă în urmă, mi se părea că eram prea dramatic, prea absolut – nu exista gri, doar alb sau negru. Între timp am mai crescut și mi-am dat seama că merită să scrii și despre momentele mișto, nu doar când lumea e se prăbușește. E o creștere clară a proiectului și a sunetului.
Cum va arăta anul ăsta pentru tine? E o sărbătoare faină! Să faci muzică de 10 ani și să ai oameni care chiar rezonează cu mesajul tău, e admirabil.
Bogdan Tănăsescu: Oamenii ăia sunt totul. În momentele grele, când vrei să renunți, primești un mesaj sau vezi la un concert cum simte cineva versurile tale – uneori mai intens decât tine – și atunci îți amintești de ce faci asta. Muzica e în ADN-ul meu. Cel mai important e să nu uiți motivul pentru care ai pornit la drum: dragostea pură pentru muzică.
Mai ții minte primul concert?
Bogdan Tănăsescu: Da, la Pitești, la Urban Home, în deschidere la Grimus. Eram cei mai mari fani ai lor. Să cântăm în deschiderea lor și să primim sfaturi de la ei a însemnat totul. Atunci am înțeles că scena nu are nicio legătură cu sala de repetiții.
Primul concert Rana, Urban Home, Pitești, 10 martie 2017
Care au mai fost câteva dintre momentele importante care v-au format ca trupă?
Bogdan Tănăsescu: Lansarea primului material a fost momentul în care trupa s-a născut cu adevărat. Apoi, faptul că l-am avut pe Mihai, basistul nostru, alături de mine în ultimii șase ani. Am cântat cu trupe cu care am crescut: Byron, Vama, Coma, Grimus. E un sentiment incredibil să ajungi să interacționezi cu ele pe scenă.
Fotografii de la lansarea „Verde Electric”, Crama Marcea, Pitești, 31 iulie 2022
Cine a fost o persoană importantă din afara trupei care a avut un aport interesant?
Bogdan Tănăsescu: Dorina Constantin, de la Overground Music, unchiul meu Cosmin și, desigur, tatăl meu. El a fost muzician și fără ajutorul lui pe partea de versuri și compoziție, probabil n-aș fi fost aici azi.
Uitându-te în față la următorii 10 ani de Rana, ce speranțe ai? Dă-mi un obiectiv tangibil.
Bogdan Tănăsescu: Vreau un turneu unplugged adevărat și un disc acustic. Principalul obiectiv este să rămânem constanți, să nu devenim indiferenți față de proiect și să continuăm să ne exprimăm sincer, conectându-ne în primul rând cu noi înșine.
Ce ne pregătiți pentru concertul de pe 31 martie din Control?
Bogdan Tănăsescu: O să fie centrat pe noul album. Avem și merch nou, special creat pentru lansare. Mihai este plecat la studii anul acesta, așa că îl avem pe Gabi Predescu la bas. Promitem un show care să fie și distractiv, și dansant, dar și introspectiv. Mi-am amintit de Damien Rice care zicea că oamenii vin la concertele lui ca să vadă că există cineva mai trist decât ei (râde) – noi nu vom încerca să ajungem chiar acolo, să fie și vesel.
Ăsta va fi și concertul aniversar de 10 ani?
Bogdan Tănăsescu: Nu, acela va fi la toamnă. Atunci o să reînvie toate „vechiturile” Rana pe care le cer fanii.
Deci, ne facem rezerve de șervețele pentru la toamnă!
Bogdan Tănăsescu: (Râde). Mă uitam pe simulările de setlist și mă gândeam: „Doamne, nu pot să trec prin așa ceva!”. Dar fanii vor asta. Concertul din martie, însă, va fi mai simpatic, mai luminos și mai puțin nostalgic.
Apasă aici pentru informații adiționale despre concertul de lansare „Despre dragoste și alte dezastre” din 31 martie, de la clubul Control!
