Rock Evergreen

Mustața lui Freddie

“Do you girls like this moustache? Any boys like the moustache? A lot of people are hating it - I don’t give a fuck, actually… it’s my moustache and I’m gonna keep it!” - Freddie Mercury

Alex Mușat (Sunete)

Surprinzătoare dar mereu recognoscibilă, adesea imitată dar niciodată copiată cu același efect, mustața lui Freddie reprezintă una din cele mai mari semnături vizuale ale muzicii secolului XX. Nici ochelarii lui Lennon, nici pălăria mereu lipită de capul lui Slash și nici măcar legendarii cârlionți ai lui Brian May nu au reușit să penetreze mentalul colectiv în felul în care a făcut-o părul facial al lui Mercury.  De altfel, conform ziarului britanic The Telegraph, mustața lui Freddie a fost votată drept “Britain’s Greatest Ever Moustache”, învingând-o până și pe cea a mereu nemulțumitului patron de hotel din serialul Fawlty Towers, Basil Fawlty. Unde mai pui că Mercury și-a purtat-o timp de doar 6 ani, restul look-urilor pălind în fața scandaloasei decizii luate la începutul anilor ’80.

“Un bărbat își lasă mustață, mare brânză… să facă ce vrea”, comenta Roger Taylor, dar iată că fanii (sau mai degrabă, fanele!) nu au primit vestea cu entuziasm, birourile trupei fiind imediat “inundate” cu lame de ras și sticluțe cu lac de unghii. Prima apariție a noului look avea să fie astfel imortalizată în videoclipul piesei Play The Game, reacția fanilor fiind totuși surprinzătoare având în vedere istoricul cameleonic al lui Freddie. O scurtă întoarcere în timp ni-l găsește pe acesta îmbrățișând estetici extravagante, în timp ce hainele creatoarei de modă Zandra Rhodes îi oferă o aură androgină, completată de folosirea machiajului și a lacului de unghii. Spre sfârșitul anilor ’70 însă, Freddie începe să îmbrățișeze roluri mult mai masculine, inspirate din cultura macho a anilor ’50 (videoclipul piesei Crazy Little Thing Called Love reprezentând o autentică parodie a idealului masculin portretizat în pelicule precum Rebel Without A Cause), în timp ce garderoba din cadrul turneelor Queen se prezintă sub forma ochelarilor de soare și a pantalonilor strâmți din piele. 

Revenind însă în 1980, era clar că Freddie își declara sexualitatea prin statement-ul mustății, un must have al comunității gay de început de deceniu, look influențat și de nou apărutul trend, Castro Clone. Un termen folosit adesea în mod peiorativ, Castro Clone-ul reprezenta bărbatul gay ce idealiza imaginea clasei de mijloc, scoțându-și în evidență masculinitatea prin purtarea blugilor și a tricourilor sau maiourilor mulate, un bun exemplu al acestei abordări vestimentare fiind look-ul lui Mercury în cadrul concertului Live Aid, în 1985. Pare-se că interesul comunității gay către idealizarea bărbatului working class își are originile și în comunitatea greasers, o subcultură adolescentină izvorâtă în Statele Unite în urma celui de-al Doilea Război Mondial. Cu originile în găștile de motocicliști, greaser-ii se îmbrăcau în geci de piele, împrumutau frizuri populare ale vremii (precum pompadour-ul lui Elvis) și purtau atitudini considerate imorale de către conservatorii contemporani. Totodată, comunitatea gay a Coastei de Vest se inspira și din atotprezenta mascotă Marlboro Man, personajul creat de agenția de publicitate Leo Burnett pentru promovarea țigărilor cu filtru, la mijlocul anilor ’50. De asemenea, o altă teorie propusă de Peter Freestone, asistenul personal al lui Freddie în anii ’80, sugerează faptul că mustața a apărut ca o distragere de la dinții proeminenți ai solistului, Mercury fiind născut cu patru incisivi în plus.

Oricare ar fi fost motivul adoptării acesteia, se pare că decizia de a-și lăsa mustață l-a propulsat pe Freddie în galeria starurilor imediat recognoscibile, mai ales că noua apariție a venit la pachet un val de faimă nemaiîntâlnit în istoria trupei. Nou sositul MTV, prin difuzarea continuă a videoclipurilor Queen, aduce mustața lui Freddie pe televizoarele mapamondului, în timp ce difuzarea globală a show-ului Live Aid îi cimentează lui Mercury reputația de legendar purtător al părului facial. În plină glorie însă, Freddie renunță la imaginea care l-a catapultat în stratosfera figurilor ce ni s-au întipărit în memorie undeva pe la începutul lui ’87, un prim videoclip în care îl vedem fără consacratul look fiind The Great Pretender, o călătorie prin universul excentric al precedendelor experimente vestimentare. Deși cameleonic și mereu dornic de a-și însuși noi imagini, Freddie rămâne solidificat în mințile melomanilor de pe mapamond în uniforma-i galbenă, având în mână magica “baghetă” și bineînțeles, purtând cu șarm cea mai grozavă mustață din istoria Marii Britanii!