Povestea începe la mijlocul anilor ‘90, într-o perioadă în care metalul își pierduse o bună parte din popularitatea comercială. Grunge-ul și rockul alternativ cuceriseră industria muzicală, iar trupele care umpleau stadioane în deceniul anterior nu mai reprezentau neapărat gustul dominant al publicului. În 1996, cu excepția Metallica, puține formații metal mai reușeau să vândă milioane de albume.
Sharon Osbourne a considerat însă că lipsa de vizibilitate nu însemna și dispariția publicului. Nu era nici pe departe o novice în industria muzicală. Fiica lui Don Arden, unul dintre cei mai cunoscuți impresari și manageri muzicali britanici, începuse să lucreze pentru tatăl ei încă din adolescență, iar în 1979, după plecarea lui Ozzy din Black Sabbath, a preluat managementul carierei sale solo. Într-un interviu acordat publicației Music Business Worldwide, Sharon a povestit că a învățat de la tatăl ei atât lucrurile bune, cât și greșelile pe care nu trebuia să le repete.
În 1996, Sharon a încercat să obțină un loc pentru Ozzy în programul Lollapalooza, unul dintre cele mai importante festivaluri de rock alternativ ale vremii. Într-un interviu acordat jurnalistului Richard Bienstock pentru o istorie orală a festivalului, publicată de Yahoo Entertainment în 2024, Sharon și-a amintit că agenții ei au primit răspunsul: „Ozzy’s not relevant” („Ozzy nu mai este relevant”). Ozzy a completat povestea cu propria amintire: i s-ar fi spus că este „un dinozaur”. Într-un interviu ulterior pentru revista Louder, Sharon a povestit și că muzicienii de metal nu erau considerați potriviți pentru festival. Reacția ei a fost: „O să ne facem propriul festival și o să fie un festival metal”.
Ozzy nu a fost însă la fel de convins. Într-o discuție cu Richard Bienstock, publicată în Billboard și citată ulterior de Los Angeles Times, muzicianul și-a amintit că, atunci când Sharon i-a spus că va organiza propriul festival, a crezut că soția lui „o luase razna”. Era un pariu riscant: nimeni nu știa dacă publicul va veni la un eveniment construit în jurul unui gen despre care industria părea să fi decis că își trăise deja momentul de glorie.
Sharon voia să creeze un spațiu pentru trupele metal consacrate, dar și pentru formațiile tinere care nu aveau acces la marile festivaluri. În plus, observase că în Europa existau festivaluri bine organizate, în timp ce Statele Unite nu aveau încă un eveniment itinerant de aceeași amploare dedicat metalului.
Prima ediție Ozzfest a avut loc în octombrie 1996 și a fost, de fapt, un test de numai două zile. Afișul combina nume consacrate cu formații aflate la început de drum: Slayer, Danzig, Sepultura, Fear Factory, Biohazard și Neurosis au împărțit scena cu trupe precum Coal Chamber și Powerman 5000. Festivalul avea două scene tocmai pentru a le oferi și artiștilor mai puțin cunoscuți șansa de a cânta în fața unui public numeros.
Potrivit revistei Louder, aproximativ 20 000 de oameni au venit la concertul din Phoenix. Dino Cazares, chitaristul Fear Factory, și-a amintit că publicul era atât de entuziasmat încât unii fani plângeau de bucurie. Era pentru prima dată când aveau un festival dedicat lor.
Succesul primelor două concerte a schimbat rapid dimensiunea proiectului. În 1997, Ozzfest a revenit într-o formulă extinsă, cu un turneu de 22 de date, avându-i în frunte pe membrii Black Sabbath reuniți, în timp ce Ozzy a susținut și un concert solo. Pe afiș s-au aflat și Pantera, Type O Negative, Fear Factory și Machine Head.
De-a lungul anilor, pe scenele Ozzfest au urcat și Slipknot, Limp Bizkit, Tool, System of a Down, Disturbed sau Marilyn Manson. Pentru Disturbed, participarea a fost un salt important: într-un interviu acordat revistei Metal Hammer, citat de Guitar.com, chitaristul Dan Donegan a povestit că la Ozzfest 2000 trupa a început să cânte la ora 10 dimineața, iar membrii ei se întrebau dacă va veni cineva să-i vadă. În câteva minute, în fața scenei se adunaseră mii de oameni. Donegan a descris expunerea obținută atunci drept un factor care a contribuit decisiv la lansarea carierei formației. Albumul de debut, „The Sickness”, fusese lansat în martie 2000 și avea să devină unul dintre cele mai importante materiale ale scenei nu-metal din acea perioadă.
Ozzfest s-a oprit în principal din motive financiare. Într-un interviu din 2023, Sharon Osbourne a explicat că festivalul devenise tot mai greu de susținut, deoarece agenții și managerii trupelor solicitau onorarii din ce în ce mai mari, iar costurile ajunseseră să depășească veniturile pe care le putea genera evenimentul.
Aproape trei decenii mai târziu, Ozzfest revine în 2027, pentru prima dată fără Ozzy. Festivalul născut dintr-un refuz primit în 1996 rămâne dovada că uneori publicul există chiar și acolo unde industria nu îl mai vede, iar o idee considerată „nerelevantă” poate deschide drumul unei generații întregi de trupe.
Foto: Getty Images.
