Declarațiile au fost făcute într-un interviu acordat Guitar Interactive Magazine într-un articol publicat pe 8 august 2026.
Bonamassa consideră că internetul a schimbat radical modul în care oamenii își exprimă opiniile. Dacă opiniile au existat dintotdeauna, rețelele sociale le-au oferit tuturor posibilitatea de a le transmite instantaneu unui public larg.
Iar cultura chitarei, spune el, nu a scăpat de acest fenomen. Dimpotrivă, a devenit unul dintre spațiile în care comentariile agresive și judecățile gratuite sunt foarte prezente.
„Aș putea să stau în fotoliu și să-i spun lui Tom Brady: «Aș fi aruncat mingea aia mai bine decât tine». Nu, n-ai fi putut”, a explicat Bonamassa, făcând o paralelă între criticii muzicali de pe internet și cei care analizează de acasă performanțele sportivilor profesioniști.
Pentru a arăta cât de departe poate merge acest fenomen, Bonamassa a amintit cazul lui Nick Jonas, care a greșit un solo în timpul unei apariții alături de Kelsea Ballerini la ACM Country Awards, în 2016.
Momentul a devenit viral, iar Jonas a fost ținta unui val de meme-uri și comentarii negative. Artistul, care se confrunta deja de mai mult timp cu trac și anxietate legată de aparițiile pe scenă, a ajuns ulterior să apeleze la terapie.
Chitaristul consideră că reacția publicului a fost complet disproporționată. Greșelile sunt inevitabile în concertele live, indiferent cât de experimentat este un muzician.
„Ni se întâmplă tuturor. Toată lumea a pățit-o. Gen: «Nici măcar nu știam la ce mă gândeam!» Dar veninul... Ce vreți să facă? Să-și ardă chitara? Să sară de pe o stâncă? Omul a trebuit să meargă la terapie! Ce e în neregulă cu oamenii?”, a spus Bonamassa.
Bonamassa a vorbit și despre relația sa cu alți chitariști, insistând asupra faptului că muzica nu ar trebui privită ca o competiție în care trebuie desemnat permanent un câștigător.
Mesajul său este, în esență, unul simplu: o greșeală pe scenă nu ar trebui să transforme un muzician într-o țintă a internetului. Pentru Bonamassa, pasiunea pentru chitară ar trebui să însemne mai degrabă aprecierea muzicii și a celor care o creează decât o permanentă competiție între artiști și o vânătoare de greșeli.
