Subiectul a apărut într-un episod al podcastului său, „The Magnificent Others”, unde discuta despre evoluția rockului alături de scriitorul și comentatorul cultural Conrad Flynn, după cum relatează NME.
„Cred, și spun asta fără ocolișuri, că rockul a fost diminuat intenționat în cultură”, a afirmat Corgan. „Știu că sună ca povestea cu «vrăjitorul din spatele cortinei». Cineva o să întrebe: «De unde știi cine era vrăjitorul?» Tot ce pot spune este că am văzut cum s-a schimbat direcția”.
El susține că, în jurul anilor 1997–1998, MTV ar fi decis brusc să se îndepărteze de rock, deși genul continua să fie extrem de popular.
„Dacă erai la MTV sau în jurul MTV în 1997 sau 1998, dintr-odată s-a hotărât că rockul nu mai contează, deși era încă foarte sus în preferințe. A fost înlocuit de rap… Regulile s-au schimbat peste noapte și lucruri care înainte nu erau acceptate au devenit normale. În videoclipuri apăreau oameni care fluturau arme. Unii spun că CIA ar fi avut un rol în asta. Nu știu, e peste nivelul meu, dar am văzut schimbarea”.
Corgan a subliniat că acea perioadă a produs în continuare artiști buni și muzică valoroasă, însă, în opinia sa, direcția culturii populare s-a modificat vizibil.
El remacă faptul că rapul pare să își piardă treptat din influența culturală, în timp ce pop-ul domină scena muzicală. În același timp, rockul continuă să vândă foarte multe bilete în lumea occidentală, dar este tot mai puțin prezent în cultura mainstream.
„Cred că s-a limitat deliberat capacitatea starurilor rock de a avea o voce în spațiul cultural”.
Ironia face ca exact în acea perioadă Smashing Pumpkins să lanseze „Adore” (1998), un album cu o orientare mult mai puțin rock decât materialele lor anterioare.
Corgan a explicat și că prin podcastul său încearcă să aducă în prim-plan „oameni din cultură care sunt adesea neînțeleși, trecuți cu vederea sau interpretați greșit”.
În trecut, muzicianul a spus și că Smashing Pumpkins ar putea fi „una dintre cele mai neînțelese trupe din istoria rockului”, considerând că relația complicată cu presa și atitudinea ironică pe care a adoptat-o în anii ’90 au contribuit la această percepție.
