Pe 13 septembrie, scena clubului Underworld din București se va zgudui pe ritmurile lui GØK2. Cu un stil energic, direct și profund ancorat în valorile comunității și libertății, GØK2 va aduce haosul creativ specific show-urilor sale, într-o seară care promite intensitate și conexiune. Înainte de concert, artistul va participa la Mastering the Music Business (MMB), cea mai importantă conferință dedicată industriei muzicale din România, unde va fi prezent ca speaker în panelul Taking A Stand: should artists risk their fanbase for their beliefs.
Am vorbit cu GØK2, artist de origine turcă, stabilit în Estonia, despre relația specială cu publicul român, despre rolul comunității în cariera sa și despre cum reușește să îmbine energia muzicală cu mesaje sociale și politice.
Ce înseamnă pentru tine să cânți din nou aici, de data aceasta la Underworld? Simți că ai o legătură specială cu publicul român?
Sincer, să cânt la Underworld este ceva foarte special. În adâncul meu simt că este un afterparty pentru tot anul. Vin dintr-o cultură pură DIY, deci să cânt la Underworld înseamnă să fiu exact acolo unde simt că îmi este locul. Nu mă aștept la nimic altceva decât la nebunie.
Publicul român, oamenii pe care i-am întâlnit ultima dată, a fost unul dintre cele mai primitoare și mai distractive pe care le-am avut vreodată la concertele mele din afară. Există cu siguranță o conexiune specială pentru mine. Poate și apropierea culturală contează. M-am simțit ca acasă.
Îmi place haosul, iar publicul român știe cu siguranță cum să îl livreze și chiar să îl ducă mai sus. Spun asta peste tot: concertul de la București din acest an a fost punctul culminant al anului meu. Publicul român și cu mine suntem un „power couple”. Din nou, nu mă aștept la altceva decât la nebunie.
În concertele tale vorbești mereu despre comunitate și libertate. Cum îți construiești setul pentru a combina haosul muzical cu mesajele sociale?
Sincer, totul se întâmplă organic. Tot ce se întâmplă în jurul meu, cu mine sau cu prietenii mei apropiați mă influențează și simt că nu am altă opțiune decât să transmit asta prin muzica mea. Chiar dacă nu o fac direct, găsesc mereu o cale să redau ideea asta. Văd că oamenii vor asta și reacționează la astfel de mesaje. Așa îmi văd și eu rolul ca artist.
Nu pot vorbi despre flori și nori atunci când sunt respins de festivaluri din cauza locului în care m-am născut, când toți prietenii mei migranți muncesc enorm doar ca să aibă o viață normală în afară, într-o lume cu genocid și crime de război, rasism, „gatekeepers”, inflație, probleme de sănătate mintală și multe altele.
Vorbesc despre comunitate pentru că, în calitate de artist migrant, am văzut întotdeauna cel mai mare sprijin venind din partea comunităților, nu a industriei. Și încă îl primesc. Puterea unității și a comunităților – e incredibil ce putem face atunci când suntem împreună.
Vei vorbi la MMB într-un panel despre riscurile pe care și le asumă artiștii atunci când își exprimă opiniile politice sau sociale. Tu ai făcut asta de multe ori pe scenă. Ți-a fost vreodată teamă că mesajele tale ar putea să-ți închidă uși sau să îți alieneze publicul?
Sincer, nu m-a îngrijorat niciodată. Dacă un public încetează să mă urmeze pentru că vorbesc despre egalitate de gen, Gaza, Ucraina, realitatea artiștilor migranți, inegalități, unitate, sănătate mintală și conștientizare socială, atunci pentru mine e un filtru excelent, nu un motiv de teamă.
Mi s-a întâmplat o dată să văd pe cineva deranjat de ceea ce spuneam pe scenă. Adevărul e că m-am bucurat. Nu am pierdut oportunități din cauza mesajelor mele, dar pot să garantez că unele uși sunt deja închise pentru migranți chiar înainte să spună ceva.
Într-o discuție anterioară mi-ai spus despre o trupă care și-a transformat setul într-un manifest anti-război după ce te-a ascultat. Crezi că artiștii au responsabilitatea de a inspira astfel de gesturi sau ar trebui să se limiteze la „entertainment pur”?
Mă întreb mereu cum poate cineva să fie complet ingnorant legat de ceea ce se întâmplă în lume acum. Sau cum poate cineva să spună: „politica nu ar trebui să fie amestecată cu divertismentul”? Ar trebui să ne fie rușine că suntem oameni și că avem conștiință?
Respect pe toată lumea pentru ceea ce face și nu îmi place mai puțin de cineva doar pentru că nu vorbește. Dar dacă ai privilegiul libertății de exprimare și un microfon în mână, poți măcar să aduci lumină asupra unui subiect, să aduci la cunoștință lumii sau să recunoști realitatea. Poate să răspunzi la ce are nevoie lumea acum și să nu hrănești mereu industria monstruoasă de entertainment care amorțește totul. Pentru cei din afara UE, înțeleg perfect de ce unii aleg tăcerea – europenii nu realizează cât de repede se pot întuneca lucrurile atunci când ai probleme cu guvernul în afara Uniunii.
Dacă ar trebui să alegi între a cânta pentru un public uriaș, dar diluându-ți mesajul, sau a rămâne fidel valorilor tale în fața unui public mai mic, ce ai alege?
Aș promite că îmi voi dilua mesajul și apoi aș spune tot ce vreau în fața publicului mare, iar cu banii aceia aș organiza un concert gratuit pentru un public mai mic!
Abia așteptăm să te revedem! Ce te entuziasmează cel mai mult la revenirea ta în România și cu ce speri să rămână publicului după show-ul tău de data asta?
Sincer, abia aștept să mănânc mici și sarmale imediat ce ajung în România! Sunt nerăbdător să îi revăd pe membrii Brainwasher și Eyesore și pe oamenii pe care i-am cunoscut data trecută, și bineînțeles să te revăd pe tine, Irina. Faptul că am început acest proiect în grădina unui restaurant de burgeri și acum sunt invitat să vorbesc pe o temă atât de actuală și relevantă mă face să simt multe validări personale. Acesta este, deocamdată, ultimul meu concert în afara țării, și, cum spuneam, simt că performez într-un loc în care m-am născut. Cu siguranță va fi un afterparty, ceva foarte personal și intim pentru mine, sper să facem un frumos haos, iar după concert să ne așezăm și să ne întrebăm bucuroși și amuzați „ce naiba s-a întâmplat acum?!”.
