Am fost la primul meu concert silențios săptămâna trecută. Mai fusesem înainte la „silent disco”, deci știam în mare cu ce se mănâncă, și, totuși, eram foarte curioasă cum se aude muzica live în căști, în aer liber. Conceptul a fost promovat prima oară la noi de trupa Eyedrops, care în 2017 a susținut primele concerte de acest tip. La discotecile silențioase, în general, avantajul constă în alegerea muzicii. Căștile sunt conectate la mai multe canale, așa că, în funcție de gustul fiecăruia, se pot schimba sursele după bunul plac. La „silent concerts”, treaba stă puțin diferit. Nu poți schimba canalul de sunet. Trupele nu cântă în același timp. Totuși, cel mai important avantaj e cel al calității sunetului, care nu mai e bruiat de alți factori externi, se aude cristal, direct în urechile ascultătorilor.
Scena din grădina J’ai Bistrot a găzduit două trupe în plină ascensiune, Delta Pe Obraz, din Republica Moldova, și Eyedrops, o formație de rock alternativ din București. Cu toate că formele mesajelor și stilurile abordate diferă, energia a fost aceeași pe tot parcursul concertului. A fost destul de aglomerat, au venit oameni mișto , iar muzica, așa cum mă așteptam încă de la început, s-a auzit perfect în căști. Atmosfera a fost intimă și confortabilă, iar în aer plutea un aer boem. Unii spectatori umblau desculți prin grădină, unii dansau, alții stăteau așezați turcește în fața scenei. Când nu purtam căștile, mă simțeam de parcă nu sunt în universul participanților. Tot ce puteam auzi fără căști erau câteva comentarii despre piese, câteva chicote, aplauze și cam atât. Cu sonorul dat tare, mă transportam în altă lume, în care eram doar eu cu muzica și gândurile mele, și, pe alocuri, cu câte un prieten, care mă mai trăgea de căști ca să îmi mai spună câte o glumă sau câte ceva de tipul „Vai, ce frumoasă e piesa asta!”.
Am văzut pentru prima oară Delta Pe Obraz acum câteva luni, la primul lor concert în România. Mi-au întrecut toate așteptările din prima. Îmi aduc aminte cu drag de acel prim impact, care m-a lăsat, și mă lasă în continuare, însetată după un flair muzical nou, îmbogățit de o sensibilitate de care rare ori dăm. Încă de la începuturile drumului lor pe plaiurile noastre, băieții de la Delta Pe Obraz au avut parte de succes. Prima lor urcare pe scenă la noi a fost întâmpinată de o sală plină de ochi curioși. De această dată, unii dintre spectatori le știau versurile. Grădina parcă picase într-o transă, în care lumea se gândea la ale ei, ghidată de poezia versurilor și de acordurile ușoare și sensibile la chitară. Încă un lucru remarcabil la trupă e ambiția de a scoate câte un single în fiecare lună, pe 20. Delta Pe Obraz înseamnă Gheorghe Gușan la voce, Gelu Argint la chitară electrică, Andrei Glavan la chitară, Ilia Ostapciuc la bass și Seva Peev la tobe.
„A scrie poezie și a scrie versuri sunt două lucruri un pic diferite”
Am vorbit cu membrii Delta Pe Obraz despre începuturile formației, provocările impuse de propria lor ambiție de a lansa lunar câte o piesă și despre experiența primului concert silențios.
Cum a luat naștere acest proiect?
Gheorghe: La început nu aveam niciun plan. Totul a început din pură plăcere. El (Cristian Chirilă, fost coleg de al lui Gheorghe la Facultatea de Actorie din Chișinău) și-a dat seama că (chicotind) pot să cânt puțin și a început să îmi placă din ce în ce mai mult. Am început să încadrez cumva pe muzică poeziile pe care le scrisesem cândva, prin clasa a zecea. Treptat, a început ca din, să zicem (râzând) „puiet”, să devină ceva mai mult. A scrie poezie și a scrie versuri sunt două lucruri un pic diferite. Așa a pornit, din pasiune, fără vreun interes în spate, până la primele propuneri și înțelegerea că asta trebuie să continui. După au venit și perspectivele.r.
E interesant că v-ați propus ca în fiecare lună, pe data de 20, să lansați câte o piesă. În primul rând, de ce doriți să faceți asta?
Gheorghe: Noi, într-un moment, am făcut o adunare generală a trupei și am înțeles că trebuie mișcat calul din loc. Ne-am făcut o platformă de Patreon prin care lumea să ne poată susține. Atunci când omul îți oferă chiar și zece cenți pentru faptul că faci muzică, asta îți dă un grad de responsabilitate față de el. De asta am stabilit că trebuie să avem o dată fixă, pentru că Delta Pe Obraz, de altfel, (zâmbind) e o trupă destul de leneșă, cu foarte puține single-uri la activ și clipuri. Am decis că ăsta e primul pas pentru a mări randamentul producției. Și funcționează. E puțin forțat, recunosc. E puțină presiune pe umeri, dar funcționează.
Nu am mai întâlnit artiști care să se supună voluntar la asemenea stres. De ce fel de provocări vă loviți în îndeplinirea acestei misiuni?
Gheorghe: Cred că principala provocare e cea legată de creativitate. Nici nu știu prea bine cum să explic. E ușor să faci muzică, dar e și greu în același moment. Același cântec, într-o zi îl poți face foarte bun și fix a doua zi să-l strici în ultimul hal. Pentru că se iau niște decizii, nu tocmai potrivite, care țin de mesaj, care țin de sunetele care ar trebui să redea o anumită stare. Și, iaca, impedimentele cele mai mari sunt creativitatea și lipsa de experiență în producție. Și iată, acum ceva timp am cunoscut un domn minunat, Andrei Glavan, care e și chitaristul și producătorul nostru acum. El ne-a învățat foarte multe, în sensul ăsta de a aborda muzica foarte meticulos, milimetru cu milimetru. Fiecare sunet e important, fiecare sunet redă câte o idee. Nu există canoane. Muzica nu trebuie să fie isterie. Sunt greșeli care se fac intenționat, pentru că și ele transmit ceva. Delta Pe Obraz despre asta e, despre oameni, pentru oameni. Nu-i muzică de nuntă sau...
Cum v-ați pregătit pentru primul vostru „silent concert”?
Gheorghe: Ne-am pregătit „o leacă” mai mult decât pentru restul concertelor, pentru că se aude în căști, iar sunetul trebuie să fie limpede, a trebuit să ne rafinăm puțin. Orice greșeală se aude. Noi suntem obișnuiți, oricum, să repetăm mult. Am vrut să sune ca la radio. (Zâmbind ironic) Nu ne-a prea ieșit, dar... (Râde).
Mie mi s-a părut că ați sunat excelent.
Gheorghe: Noi, pur și simplu, știm că se poate mai bine.
Andrei: E o experiență nouă. Cum a zis Gheorghe, am repetat mult și contextul e prea nou pentru noi, iar asta ne-a dezorientat. Dar a fost bine.
Ce fel de griji vă făceați înainte de a urca pe scenă?
Gelu: Eu, personal, sunt foarte mulțumit de experiență. A fost puțin ciudat la început. A fost o întâmplare pe care am ținut-o foarte aproape de suflet, îi povesteam și lui Andrei, că mă uitam în public și toată lumea era cu căștile pe urechi. Conștientizam prea bine că oamenii mă ascultă. La concertele normale, mai vezi în mulțime lume care vorbește, se ocupă cu altceva. Dar faptul că lumea chiar asculta așa, a fost minunat.
A venit lume la voi să vă spună ce părere a avut despre concert?
Gelu: Oamenii erau foarte entuziasmați. Veneau și ne propuneau să ne cumpere un rând de băutură. Am înțeles că sunt oameni pe care noi i-am atins astăzi și cred că asta e cel mai important.
Ce mesaj vă doriți să transmiteți prin muzica voastră?
Gheorghe: Să nu vă împotriviți sentimentelor voastre. Lăsați-vă duși de tot ce simțiți, rău, bine, nu contează. Noi despre asta cântăm, despre tot ce e omenesc și firesc, dar cumva, lumea se inhibă, pentru că e de părere că a simți e periculos. Nu e deloc așa. Cred că e invers. Și ascultați muzică incomodă urechilor!
