The Details - În detaliu

Evoluția firească a unor trupe precum The Beatles, Beach Boys, Rolling Stones, The Who, The Walker Brothers, Simon & Garfunkel, Big Star și The Raspberries... este întruchipată de The Details!

Hefe (Sunete)

Primul EP The Details se numește „To Charles Dickens and Back” și dă senzația - la propriu și la figurat - unei călătorii intime pe plajă, învăluită melodios în bucurie, melancolie, tristețe, extaz, speranță, trompete, o orhestră, acorduri jazzy de pop, tobe energice, armonii vocale de la 2 până la 16 voci feminine și masculine, linii de bas bogate, și chiar și de un theremin! În afară de 3 preluări reimaginate, toate piesele au fost compuse, interpretate, orhestrate, produse, și finalizate de către Matei Tibacu-Blendea (Coma, Illuminati, Lost Society, Dulceața Morții, Cyborg), materialul beneficiind de invitați speciali, precum pianistul Greg Kuehn (T.S.O.L., Bob Dylan, Berlin, X, Ian Astbury) și poetul Stephen Kalinich (care a colaborat cu The Beach Boys încă din anii ‘60). EP-ul va fi lansat la sfârșitul lui 2017 și va da startul unei noi relații longevive cu urechile ascultătorilor. The Details lansează și al doilea videoclip, cel pentru piesa ”Stop and Dedicate Some Time to the Sun”, iar concertul de debut este programat pe data de 7 noiembrie 2017, în club Control, când va fi lansat cel de-al treilea videoclip. L-am rugat pe Matei să-mi spună câte puțin despre fiecare piesă de pe EP. 

1. To Charles Dickens...

Este o piesă instrumentală și începe cu zgomotul țiuitor al unei inimi sparte. Când am ajuns în Anglia, tocmai trecusem printr-o despărțire care m-a afectat mult. În primul an acolo am locuit într-un oraș numit Ramsgate, iar terapia mea consta într-o plimbare, în fiecare weekend, timp de un an, către Broadstairs, orașul învecinat unde se afla casa memorială a lui Charles Dickens (în care și-a petrecut prima parte a vieții). Acel drum dus-întors dura 45 de minute, motiv pentru care am vrut și ca EP-ul să dureze atât... Ca și cum vă iau cu mine la o plimbare din acea perioadă. Am compus toată muzica originală pe parcursul acelor plimbări, iar „To Charles Dickens” și „and Back” propun muzica pe care o auzeam drept coloană sonoră pentru gândurile mele, până la ultimul detaliu (de acolo și hlizelile care denotă „flashback-uri”). Se face o mică aluzie la piesele „My Favorite Things” reinterpretată de John Coltrane și „Slide in the Back” de Jack Grisham & The West Coast Dukes, o colaborare între solistul Jack Grisham și pianistul meu preferat, Greg Kuehn.


2. For Anyone to Claim

După părerea mea, cea mai ușor de memorat piesă de pe album. Documentează o iubire naivă și tinerească ce așteaptă să ia viață prin intermediul a doi tineri. Relația începe, dar la scurt timp după lucrurile se întunecă și devin ciudate (de aceea și schimbarea ușor psihedelică, în gama minor). În acel moment, protagonistul chițibușar din a cărui prismă este scrisă piesa, încearcă să reflecteze asupra motivelor ce au adus la sfârșitul relației. La sfârșit își dă seama că a fost vorba de o ușoară întârziere a sorții: o intersectare a două persoane într-un moment mai puțin potrivit pentru una dintre ele, în care nu își dorea ce își dorea cealălalt. Din nou, se face aluzie la albumul lui Jack Grisham &The West Coast Dukes cu Greg Kuehn (ambii fiind membri ai trupei T.S.O.L.), album care devenise ritual pentru acele plimbări.

3. Stop and Dedicate Some Time to the Sun

Nu-mi place să scriu versuri pe care să le las la libera interpretare. Scriu din nevoia de a manifesta ceva ce îmi stă pe suflet, nu scriu de dragul de a fi curios ce cred alții. Acest cântec e singura excepție. Am vrut niște versuri din care rezultă aproape 100% că e despre relaxare, despre a face o pauză, că e un cântec optimist. De fapt, fiecare cuvânt are o altă conotație decât ceea ce pare la suprafață. E vorba tot de o relaxare, dar mai lungă... Vocea este interpretată de o colegă de la facultatea Canterbury Christ Church University din UK, Georgina Shaw, iar trompeta pe întregul EP e interpretată de un coleg tot de acolo, Gareth Bodman. Partea mea preferată este ultima, când basul, chitara și tobele reflectă apele care încep să se agite pentru a ajunge la punctul culminant: calmul mult așteptat. Videoclipul piesei înseamnă foarte mult pentru mine, pentru că l-am gândit chiar bazat pe ce am prevăzut că se va întâmpla între doi dintre actori.


4. Romania is for Sale

Iubesc Romania, dar sunt adept al zicalei „păcat că e populată”. Nu generalizez, pentru că îmi iubesc membrii familiei și tind să gravitez în jurul unor oameni care mă plac și de care îmi place. Este și va fi singura piesă The Details cu tentă socială, și nu despre o relație. Aici analizam de ce se mută așa mulți tineri din țară pentru că nu le place mentalitatea românească, dar când merg în alte țări se comportă ca cei de care s-au adăpostit. Ipocrizia asta m-a făcut să generalizez anumite caracteristici sociale, un portret al țării în momentul acela, din prisma mea. Și îmi place că folosesc numele țării în mod abundent în piesă. Având în vedere valorile cu care am fost crescut, mă consider un rezultat bun al țării, deci firește că există atâtea alte exemple pozitive.


5. The Girls on the Beach

Deoarece theremin-ul este instrumentul meu preferat, pe fiecare material discografic The Details va fi cel puțin un cântec în care theremin-ul înlocuiește linia vocală. Este singurul instrument la care poți cânta fără a-l atinge și sună fie ca o fantomă soprană, fie ca o vioară cu un arcuș interminabil. Beach Boys (în special albumul „Pet Sounds”, de aceea și preferințele  cromatice pentru ilustrațiile EP-ului), Burt Bacharach și Scott Walker sunt influențele principale pentru The Details, așa că voiam să reinterpretez un cântec al unora dintre cei trei încă din start. Cântecul original de Beach Boys este în măsura 3/4, iar eu i-am dat un aspect de surf, în 4/4. În afară de linia melodică interpretată la theremin, vocea care se aude este a nimănui altcuiva decât a poetului Stevie Kalinich, textierul trupei Beach Boys de la sfârșitul anilor ‘60, care a fost impresionat de interpretarea mea și a ținut să recite „esența” versurilor originale. Stevie a lucrat și cu Brian Wilson (Beach Boys), Paul McCartney (The Beatles) și Brian May (Queen), printre multi alții.


6. Shake Some Action

The Details este vehiculul meu pentru subgenul „Power Pop”. Chiar dacă uneori mai deviază și va mai tot devia, rădăcinile provin din Power Pop. Printre imnurile acestui subgen este piesa „Shake Some Action” a trupei californiene The Flamin’ Groovies, fapt pentru care am vrut să fac aluzie la acest gen, interpretând unul dintre imnurile sale. Dar pentru că acest EP este un fel de „trailer” pentru discografia The Details ce va urma, se va observa că-mi place să iau câte o piesă originală și să-i ofer o total altă personalitate... să-i explorez personalitatea geamănă (fie geamănul malefic, în caz că originala e voioasă, fie geamănul „speranța familiei”, dacă aleg o piesă tristă). Ca și în viitorul videoclip al piesei, se va vedea că am acordat o conotație total diferită versurilor originale, legându-le de o problemă de dependență pe care am călărit-o succint în perioada mea din Anglia. La partea ruperii avantgardiste din piesă, tot așa, am vrut din start să-mi afirm influența lui Scott Walker, însă din perioada mai recentă a sa, în cazul ăsta.


7. Cellophane Nirvana

A treia (nu preluare, ci) reinterpretare de pe album, probabil cea mai diferită de Power Pop. Am ales un voal de trip-hop pentru piesa „Cellophane Nirvana” scrisă de Befour Three O’Clock (deveniți ulterior The Three O’Clock, care au lucrat și cu Prince). O piesă foarte necunoscută pe care din prima am auzit-o interpretată așa cum a ieșit. Pe lângă abordarea chitaristică de tip Eddie Hazel (Funkadelic), se găsesc și influențe Massive Attack, Portishead, Einstürzende Neubauten, Jack & White și Al Stewart. Din nou, am ales să îi distorsionez semnificația și starea în favoarea subiectului piesei anterioare. 


8. ...and Back

EP-ul este menit să fie ascultat ca pe o singură piesă lungă, de aceea sunt legate cântecele între ele de sunetul rotațiilor unui vinil vechi, să pară totul o amintire, iar „and Back” denotă sfârșitul amintirii, dar se termină cum a început. „Full circle”, cum ar zice românul. Există o aluzie la alt album din perioada aia, unul pe care îl ascultam încă din clasa a 6-a, când locuiam în SUA. „All That You Can’t Leave Behind” de la U2. Atât „To Charles Dickens” cât și „and Back” sunt foarte influențate de albumele Beach Boys „Pet Sounds” și „Smile”, dar și de The Mars Volta. Părțile de vioară și violă sunt interpretate de Cosmina Stînga, iar partea de violoncel de către Flaminia Nastai. Pianul de pe „and Back“ este interpretat de pianistul meu preferat despre care pomenisem mai devreme, Greg Kuehn. Este deja a doua mea colaborare cu el, după melodia ”Cheers” de la Lost Society. Poate e datorită atingerii cristaline a clapelor, poate datorită finalului epic, cred că această piesa e preferata mea de pe EP, si o concluzie atotcuprinzătoare pentru această călătorie sonică... și literară, pentru a cărei însoțiri acordate vă mulțumesc.