Rock Evergreen

Întortocheata poveste a toboșarilor

„Cel mai bun toboșar din lume? Ringo nu este nici măcar cel mai bun toboșar din Beatles!”

de Alex Mușat

Asta ar fi zis, la un moment dat, John Lennon, dacă ne luăm după multitudinea de site-uri care citează această remarcă. De fapt, John nu a spus asta niciodată, iar gluma răutăcioasă nu face decât să întărească multe convingeri conform cărora Ringo nu este decât un toboșar mediocru ce a avut șansa a de a se lipi de trei dintre cei mai originali compozitori și interpreți ai istoriei muzicii pop. Lucrurile sunt, însă, mult mai complicate.

The Quarrymen au plecat la drum cu Colin Hanton, cu care au și făcut primele înregistrări, în 1957, acesta părăsind grupul doi ani mai târziu. Tommy Moore a fost următorul toboșar al trupei, cântând cu aceștia timp de o singură lună, între mai și iunie 1960. Un alt percuționist care a vizitat echipa Beatles timp de doar câteva concerte a fost Norman Chapman, iar succesorul său, Pete Best, a rămas în trupă cât se poate de mult (cel puțin, raportat la cei precedenți), mai exact, timp de doi ani. La sugestiile managerului Brian Epstein, Best a fost concediat și înlocuit cu Ringo. Am putea să răsuflăm ușurați, doar că povestea nu se termină aici. Nemulțumit de Ringo, producătorul George Martin l-a înlocuit pe acesta cu Andy White pe primul single al trupei, Love Me Do. Îl putem auzi, însă, pe Ringo, la… tamburină.

În 1964, proaspăt operat de amigdalită, Starr nu a putut să onoreze opt dintre concertele turneului mondial, așa că locul i-a fost ținut de britanicul Jimmie Nicol. În plus, pe piese precum The Ballad of John and Yoko sau Back in the USSR, rolul de toboșar a fost preluat de Paul McCartney.

Iată, așadar, motivele pentru care cârcotașii aleg să îl subestimeze pe Ringo. În timp ce line-up-ul McCartney, Lennon, Harrison a rămas cât se poate de neschimbat, toboșarii pare că au venit și au plecat în ritm amețitor. Suntem puși, însă, în fața unei iluzii, căci toți ceilalți toboșari au petrecut foarte puțin timp în line-up, în perioade timpurii, neimportante pentru trupă. Aflat în spatele tobelor timp de opt ani (cât, de altfel, a mai și rezistat formația), Ringo a reprezentat veriga lipsă, cel care a închegat întregul discurs.