„Balkan Takeover” – o sărbătoare a muzicii hardcore punk în inima Bucureștiului

Am fost vineri la un eveniment inedit care a unit muzica hardcore est-europeană și de peste Atlantic

Un eveniment ca un festival în miniatură, care a celebrat muzica hardcore punk de la noi și de la mama ei, a avut loc vineri, în clubul Fabrica. „Balkan Takeover”, noaptea de concerte sold-out, a oferit scena mai multor formații, Tourist, Taking Back August, H8, pionieri ai genului, Breathelast, Rugged din Bulgaria și, evenimentul principal Death Before Dishonor, o formație emblematică de hardcore punk din Boston, SUA. 

Tourist a dat tonul, o formație pe care am mai văzut-o în acțiune și care întotdeauna include în spectacol un mesaj important despre acceptare, despre faptul că muzica asta contrează orice comportamente care ar putea face rău oricui. Nu ai cum să nu te distrezi când băieții își fac numărul pe scenă, chitaristul se învârte haotic cu chitara în brațe, solistul se dezlănțuie cu cagula pe față, toboșarul parcă e posedat, iar basistul își dă capul pe spate, pentru că sună prea bine ce se întâmplă pe scenă. Doar trei dintre materialele lor audio sunt pe Net deocamdată, așa că recomandarea mea e să îi vedeți în concert pentru o mostră din ce le poate pielea. Tourist are acel je ne sais quoi pe scenă, care te prinde și nu te mai lasă. 

Restul trupelor a fost, pentru mine, o noutate, un exercițiu de explorare a acestui stil. Seara a continuat cu Taking Back August, o trupă de metalcore, care aduce un element sonor modern și progresiv stilului. Artiștii au o atitudine care vorbește de la sine, sunt pe scenă și vor să rămână acolo. Sunetul lor e la frontiera dintre tragedie și glorie, sună greu, apăsător, dar alert și energizant, în aceeași măsură. Trupa a luat naștere în 2020, iar în 2021 au lansat EP-ul „The Devil’s Crown”. În 2022, au lansat single-ul „Another Day To Live”. 



Rugged, o trupă provenită de la vecinii noștri bulgari, a adus un nou val de influențe muzicale. Formația de hardcore metalic din Sofia a scos în evidență cu frenezie cele mai întunecate aspecte ale death metalului și ale hardcore-ului metalic din anii '90. Acordurile nostalgice, amestecate armonios cu emoția, atmosfera întunecată și vibrațiile profunde întocmesc o muzică de o energie intensă și naturală. Materialul lor, „Godless Days ”, lansat  în 2021, se găsește pe toate platformele de difuzare audio. 

H8 a fost una dintre cele mai așteptate atracții ale serii și imediat ce a intrat pe scenă, am înțeles de ce. Instantaneu au insuflat un nou val de energie după ore de moshpit-uri și împungeri în mulțime. Parcă nici nu mai conta că de la 18.30  o tot țineam ba sărind, ba alergând unii peste alții, cu respirația grea și stropi greoi de sudoare pe frunte. H8 a redat viață locului. Duo-ul dinamic de soliști a fost aspectul care, pentru mine, a ieșit în evidență prima dată. Îmi amintea de primul gust de nu metal pe care l-am simțit vreodată. Bine, eu vorbesc din filtrul unui necunoscător curios și entuziast, însă ei sunt unii dintre pionierii stilului hardcore la noi, modelând un drum pentru scena de underground de la noi încă din ’95. Tot setul a fost impresionant și a îndemnat publicul să se descarce, să o ia razna. Băieții au trei albume în discografie, disponibile pe toate platformele de streaming.


Ultimul număr și principalul moment al serii a fost concertul Death Before Dishonor, formația de rock hardcore „de-la-mama-lui”, care a spart așteptările din punct de vedere muzical. E destul să treacă de prima piesă și înțelegi de ce trebuie să uiți tot ce credeai că știi despre hardore punk, ca să faci loc pentru un nou orizont al genului. Și-au început activitatea în 2000 și semnează opt albume, două dintre care sunt reînregistrate, și un album împărțit (split) cu Black Friday ’29. L-am întâlnit din întâmplare pe Bryan Harris, solistul, afară, după încheierea concertului. Am vrut să aflu care e principala diferență între scena de hardcore punk din State și cea din Europa de Est.


Bryan: Am cântat în toată lumea și nicăieri nu m-am simțit mai bine decât în partea estică a Europei. Publicul apreciază mult mai mult evenimentele underground din zona asta a lumii. Americanii sunt deja obișnuiți cu scena, iar în partea noastră a lumii se organizează multe astfel de concerte. Aici, cântările astea au un aer mai special (s-a uitat în jur, zâmbind). Nu vei vedea public mai încântat de muzica hardcore în alte părți. M-am simțit foarte bine pe scenă, în seara asta. A fost o nebunie! (Râzând călduros) Puștii de aici sunt nebuni!



Concertul acesta mi-a lărgit orizonturile în materie de cultură punk. Clubul Fabrica a organizat o sărbătoare a culturii underground, contopind o gamă largă de influențe, sunete și frecvențe care au îmbogățit publicul. Și, chiar dacă mulțimea urmărea de ceva timp trupele din line-up, știu sigur că au găsit, la fel ca mine, un element nou și revigorant în cântările de vineri. 

Fotografii: Arhivă personală