Vlad e actor, cântă la chitară și a demonstrat sezonul ăsta la Vocea României că e și un interesant solist. I-a convins pe Smiley și Theo Rose să-l copteze în echipă și să meargă cu el tocmai în etapa live-urilor.
În seara asta, Pro TV difuzează primul live. L-am sunat să văd cum se simte, cum merg pregătirile și, din vorbă în vorbă, am ajuns la chestionarul nostru muzical, #PieseleVieții. Ce a ieșit mi se pare un playlist fain de ascultat într-o o zi de vineri, în așteptarea primei ediții live din acest sezon.
Ce faci, Vlad? Cum merg repetițiile pentru diseară?
Merg foarte bine! E destul de hardcore. Fiind pe ultima sută de metri, sunt emoțiile mari, presiunea se simte puternic, camerele sunt non-stop pe noi. În fiecare zi suntem acolo muncind. E total alt nivel față de etapele precedente. De acum, inclusiv elementele show-ului vor fi mai multe, cântăm și întreaga piesă în etapa asta. Dar așa se face performanță, deci e ok.
Cum se simt lucrurile în echipa voastră? Bănuiesc că e puțin stresant acum să fiți o echipă și în același timp să fiți totuși concurenți individuali în fața votului?
Așa e. Noi trei rămași în echipă suntem ca niște oi în bătaia puștii, dar în continuare împreună. E o atmosferă în care suntem împreună, ne dăm sfaturi, ne susținem, dar când e de făcut treabă, suntem fiecare cu el. Cumva e și normal. Nici n-ai cum să ceri mai mult, e normal să tragă fiecare pentru el și să urmărească să-și facă momentul cât mai bine. Emoțiile sunt mari pentru că, fiind live, nu ai loc de greșeală sau repetiție, totul se întâmplă exact cum văd oamenii la televizor. Și tocmai pentru că repetăm zilnic, simți cât de importantă e seara asta și ne canalizăm toată energia să iasă totul perfect.
De azi jurații nu mai au decizia de partea lor, totul trece la oamenii de acasă care pot vota. Ce le-ai spune acelor oameni care speri să te voteze pentru a trece mai departe?
Am o idee în cap și în suflet pe care aș vrea să o transmit lumii. Cred că în momentul ăsta lumea are nevoie de curaj, nu de frică. Ai nevoie de mare curaj să faci ce facem noi, să te expui în felul ăsta, să riști atât. Deci asta aș vrea să le transmit oamenilor. Să avem curaj și să nu mai facem lucruri din frică. Pentru că, până la urmă, așa ies lucrurile frumoase și așa trăim frumos. Și da, ce facem noi acolo e în primul rând un act de curaj. Din partea tuturor concurenților. Trebuie să fii puțin nebun să te arunci așa, să fii stăpân pe tine și să ai o doză mare de curaj.
Prima melodie pe care ți-o amintești.
Queen – „We will rock you"
Am noroc de părinți care au cultivat în mine muzică și cultură de mic. Ascultam mult Queen, Deep Purple, Led Zepplin cu tatăl meu în mașină. Mergeam la karate și în diminețile alea ascultam mult rock. Fiind mic, m-a atras foarte tare acel ritm și cred că atunci s-a născut rock-ul în sufleutul meu. Nu știam eu ce însemnă cool atunci, dar cred că asta mi se părea.
Prima melodie de care te-ai îndrăgostit.
„Wanted Dead or Alive” de la Bon Jovi, mi s-a părut de o inspirație extraodinară riff-ul de la început, și cred că de fapt de acele acorduri m-am îndrăgostit foarte tare. La un moment dat am fost întrebat de ce melodie sunt invidios că n-am făcut-o eu și asta mi-a venit în minte.
Primul album pe care l-ai cumpărat.
Deep Purple – „Rainbow”, tatăl meu își luase o combină audio cu CD, punea tot felul de CD-uri din casă și a zis într-o zi „Hai să mergem să luăm niște muzică". Am mers la magazinul de muzică și mi-am cumpărat din banii din alocație albumul ăsta, în primul rând pentru că avea o copertă atractivă. Deja știam de el pentru că tata îmi arătase concertul. Și am zis că pe ăla trebuie să mi-l iau.
Primul concert la care ai fost.
Primul, și sunt absolut convins că ăla a fost primul, a fost la A.S.I.A. Mama era destul de cunoscută în vremea aia și destul de influentă și m-am dus cu ea, fiind invitată la evenimentul respectiv. Fetele de la A.S.I.A m-au luat cu ele pe scenă, iar eu am mers fiind foarte îndrăgostit de ele la vremea aia. Nu pot spune că sunt fan, deși, da, au făcut treabă. Dar momentul ăla a însemnat ceva pentru mine. Am simțit ce înseamnă să fii pe scenă și să se uite atâția oameni la tine.
Ai vreo piesă pe care o putem considera guily pleasure.
Cred în guilty pleasures. „Sex Bomb” de la Tom Jones. Nu știu ce se întâmplă cu mine, probabil tot ceva din copilărie, dar mă activez ca un copil mic, activează o energie în mine.
Melodia care te face să dansezi.
Jet – „Are You Gonna Be My Girl” sau Blur – „Song 2”. Alea sunt turn on-uri, n-am cum să mă opresc.
Melodia care te face mereu să plângi.
Mă duc direct cu gândul la „When The Children Cry” de la White Lion. E o piesă care mă apasă destul de tare sufletește și cred că e genul de melodie a cărui mesaj va dăinui.
Melodia care nu îți iese din cap.
Cea pe care o voi cânta diseară. O să aflați în direct care.
Melodia (poate chiar artistul) la care alegi să dai skip.
Sunt mulți, dar e în funcție și de genul muzical. La orice înseamnă ritmuri orientale, de exemplu, atunci când n-am chef să mă distrez sau să beau șpriț, dau skip instant. Sau când am chef să fiu mult mai profund. E în funcție de mood. Sau muzica latină. Uneori am chef, alteori nu intră cu zilele sub nicio formă.
Albumul care ți-a schimbat viața.
O să revin tot la clasici pentru că schimbările din viața mea au fost majoritar în copilărie când descopeream muzica. Cred că ar fi AC/DC „Back In Black”. De acolo am descoperit rețeta în muzică. Mi se pare că ei o au. Au descoperit-o și aia e. Acel ritm de patru pe patru folosit în absolut toate melodiile de care nu te plictisești. Mie asta mi se pare combinația perfectă între comercial și calitate.
Melodia cu care te-ai trezi zilnic.
„Easy (Like Sunday Morning)”. M-ar face să mă trezesc ușor, iar mie îmi place să iau lucrurile ușor dimineața. Recunosc că uneori, după o pretrecere sau o beție, cel mai mult îmi place să pun Imnul României, ăla cu „Deșteaptă-te, române" și să trezesc toți bețivii de lângă tine. Știi cum se trezesc toți instant? Eventual să-l dai și-n blană, să se audă tare. E cioacă pe care o fac la fiecare petrecere unde se doarme peste noapte.
Care e pentru tine cea mai bună voce?
Freddie Mercury și nu cred că trebuie să explic. E un pachet complet și ideal, după părerea mea. Vocea lui e interioară, vine din zona pieptului, de acolo se naște tot și nu am auzit sau simțit vreodată asta în altă parte.
Cu ce artist sau trupă ai vrea să cânți măcar o dată?
Whitesnake, mi-ar plăcea tare mult să cânt cu domnul David Coverdale. Sunt îndrăgostit de proiectul lui, „Starkers in Tokyo”. De când l-am văzut prima oară mi-a rămas sentimentul ăsta că mi-ar plăcea să fiu parte din așa ceva. Asta vocal. Instrumental, mi-ar plăcea foarte tare să lucrez cu Ritchie Blackmore, fostul chitarist Deep Purple și Rainbow, care acum cântă ceva medieval, a luat-o razna un pic, dar mi se pare unul dintre geniile muzicii rock.
Piesa care te definește.
Mi-e greu să găsesc o melodie care să mă definească complet. Dar, cel puțin ca mesaj, ar fi „I Don't Wanna Miss A Thing”. Pentru că într-adevăr nu vreau să ratez nimic. Sunt genul de persoană căreia nu-i ajung șapte zile pe săptămână, 24 de ore pe zi. Mă deranjează că trebuie să dorm, pentru că pierd timp, dar asta e. Îmi place să simt pasiune și să trăiesc lucrurile visceral.
