Adrian Despot de la Vița de Vie: „Am luat o pauză de la orice înseamnă muzică cu chitări electrice”

Am stat de vorbă pe-ndelete cu Adrian Despot înaintea concertului special simfonic Vița de Vie, programat pe 23 noiembrie, la Sala Palatului

Share

Vița de Vie domină scena de 26 de ani și e unul dintre cele mai populare nume din industria de rock românesc. După ce au cucerit inimile fanilor cu varianta electrică a unor hituri evergreen „Basul și cu toba mare”, „Sunetul mai tare”, „Praf de stele” sau „Iamma”, ne-au surprins pe toți cu cât de bine a sunat varianta acustică Vița de Vie. În 2018, trupa a explorat pentru prima oară și sunetul Vița de Vie simfonic, alături de orchestra Filarmonicii Târgu Mureș. Concertul lor de atunci a devenit și primul album live. Acum, a venit momentul în care cei cinci muzicieni care formează trupa se întorc la proiectul simfonic și îl aduc pentru prima oară la București, în seara de miercuri 23 noiembrie, la Sala Palatului. 

Săptămâna asta, membrii trupei Vița de Vie ne-au călcat pragul la „Morning Glory cu Răzvan Exarhu”, ne-au povestit despre concert și ne-au cântat în cadrul campaniei #RomâniaAreSângeDeRocker. După ce a ieșit din emisie, am stat de vorbă cu Adrian Despot despre muzică, trecerea de la electric la acustic și, acum, la simfonic, despre cum va arăta seara de 23 noiembrie de la Sala Palatului și ce urmează după marele concert. Iată interviul exclusiv acordat de Adrian Despot pentru rockfm.ro


Eusebiu Tudoroiu: Ce mai faci și cum a arătat toamna asta pentru tine?

Adrian Despot: Toamnă după toamnă și toamnă iară. E o toamnă atipică. E foarte cald, e încă soare afară (N. Red. – interviul a fost realizat la începutul lunii) . Îmi așteptam depresia să bată la ușă, dar văd că întârzie și sunt cumva neobișnuit de efervescent pentru perioada asta. 

„Singurul lucru pe care îl poți face e să îți pui sufletul și căldura lemnului pe tavă”


Ce a impulsionat tranziția pe care Vița de vie a avut-o de la electric la acustic și acum la simfonic?

Pentru noi muzica, chiar dacă o facem de 26 de ani profesionist, a rămas o jucărie. Ne place să ne jucăm cu ea, să experimentăm toate genurile muzicale și ne place de multe ori să ne reorchestrăm piesele pentru a descoperi ce alte valențe mai sunt ascunse acolo. Ăsta este motivul pentru care a apărut albumul „Acustic”. Majoritatea pieselor de la Vița de Vie pleacă de la o temă de chitară acustică, apoi la studio intervin kilogramele de distors, stații de chitară, tobe și iese tancul ăsta care se numește „Vița de Vie electric”. La un moment dat, am simțit nevoia să punem pauză la zgomot și la viteză și să vedem dacă putem fi în deplinătatea instrumentelor noastre și a expresiei noastre dacă facem un album acustic. În acustic, nu ai unde să te ascunzi, nu ai cum să îți maschezi greșelile. Singurul lucru pe care îl poți face e să îți pui sufletul și căldura lemnului pe tavă în fața publicului. Ne-au trebuit trei ani ca să putem să facem albumul așa cum ne doream. Eu am luat o pauză de la orice înseamnă muzică cu chitări electrice. Trei ani n-am ascultat decât folk, indie-folk, folclorică, operă și orice nu avea chitară electrică, pentru că trebuia să-mi curăț capul de nevoia de riff-uri. Și abia după trei ani de pauză sabatică de electric am putut să ne apucăm de acest album. După ce l-am cântat prima oară, ne-am dat seama că modul în care ne face pe noi să ne simțim cântatul pieselor Vița de Vie într-un stil acustic este foarte addictive și am realizat că personalitatea noastră este cel puțin duală. De atunci, acusticul a rămas 50% din Vița de Vie. 

Mergând înainte, ce poți să mai faci după niște albume electrice și un album acustic? Un album simfonic! Ok, dar asta este foarte greu! Pentru că rockul și simfonicul sunt două lumi antagonice, din toate punctele de vedere. Noi cântăm cu metronom, ei cânta cu dirijor. Noi amplificat, ei la rece. Totuși, știam că vrem să facem lucrul ăsta pentru că, din nou, muzica noastră avea calitățile necesare intervenției unui catalizator precum o orchestră filarmonică, pentru a duce totul la un alt nivel. Și atunci, în 2018, am primit propunerea să cântăm la Awake cu orchestra Filarmonicii din Târgu Mureș. Și am zis că propunerea e foarte mișto, ne dorim să facem un album simfonic, doar că nu suntem pregătiți. Mintea mea de ardelean așa funcționează, îmi trebuie 5 ani să fac ceva. Dar am zis să mă consult cu colegii, cărora le-am explicat că e extrem de greu să faci un proiect simfonic. Ai nevoie de o mie de microfoane, stative, partituri, dar că totuși aveam posibilitatea să facem treaba asta în seara de închidere a festivalului. Concluzia la care am ajuns a fost să scriem partiturile, să înregistrăm tot concertul și să-l tratăm ca pe un test. După care să luam tot materialul acasă, ne uitam peste el, reparăm greșelile și în momentul în care ne hotărâm să facem adevăratul nostru simfonic, să-l avem și să știm deja ce trebuie să facem. La Awake a fost absolut magic, totul a ieșit impecabil, am înregistrat și, când am ajuns acasă și am ascultat înregistrările, ne-a plăcut super mult. Era și prima oară când ne-am auzit cântând live. Pentru că până atunci lumea ne spunea că sunăm bine, nouă ne place să fim pe scenă dar nu aveam înregistrări relevante. Filmulețele de pe YouTube nu se pun. Am stat, am ascultat și am zis "Guys, ăsta e albumul nostru simfonic!". A ieșit șnur cap - coadă absolut impecabil. Și poate motivul pentru care a ieșit a fost că nu am avut pe umeri presiunea simfonicului mare Vița de Vie. Ne-am acordat șansa sa fie un test și probabil am fost mai relaxați. 

Albumul l-am scos doi ani mai târziu pe vinyl și în digital. L-am mai cântat în Târgu Mureș și în Brașov, dar știi cum e, ne-am tot dorit să-l aducem acasă, în București. 


Ce a însemnat colaborarea cu Remus Grama de la Filarmonica de Stat din Târgu Mureș și ce înseamnă reîntâlnirea voastră pe scenă?

Remus a fost un mare noroc, în primul rând pentru că noi nu știam cum vor arăta orchestra și dirijorul. Ți-am zis, cele două lumi ale rock-ului și ale muzicii clasice sunt antagonice, de multe ori impenetrabile dintr-o parte în alta din cauza orgoliilor. E foarte complicat să fii dirijor și să ții în mână cel puțin 30 de oameni. Remus are o personalitate deschisă, jovială și un suflet foarte mare. Am avut norocul că el și o bună parte din echipa tânără a orchestrei de acolo erau fani Vița de Vie și atunci a mers totul șnur. El știe să-i țină în frâu și știe să se bucure de muzica noastră. Am avut un noroc extraordinar. Remus este prietenul și dirijorul nostru și cred că asta spune tot. 


„Civilul Adrian Despot e înnebunit după muzică, după concerte și festivaluri prin țară”


Proiectul Vița de Vie Simfonic a început la Târgu Mureș în 2018. Proiectele electric și acustic au fost deja ascultate de publicul din București. Pentru simfonic e prima oară. Cum va arăta seara de 23 noiembrie? Ce va însemna ea atât pentru voi cât și pentru cei care vor veni să vă vadă?

Seara din punct de vedere al producției va arăta, sper eu, impecabil pentru că lucrăm cu o echipă de profesioniști. Partea de sunet, ca de obicei, este responsabilitatea noastră, a celor de la Vița de Vie. Dar pe ce înseamnă decoruri și lumini o să lucrăm chiar cu Alin Popa, cu care am lucrat și la concertul din 2018. Invitați vor fi cei de la The Blue Noise, un grup a cappella. Cu ele am făcut piesa "Luna și noi" și acum vor deschide concertul nostru. Mi s-a părut foarte potrivită alăturarea dintre o trupă a cappella, un grup de șase oameni care cântă exclusiv vocal, urmată de un concert rock-simfonic. În capul meu se potrivesc la nebunie. Iar legat de surprize, pe lângă concertul din 2018 pe care-l vom cânta integral, o să avem niște momente inedite despre care nu o să spun mai multe pentru că aș da niște hint-uri fanilor Vița de Vie și vrem să-i și surprindem. Mi-ar plăcea ca oamenii să plece de acolo cu sufletul plin de muzică. Sunt artist, cânt și e foarte greu ca atunci când vorbesc să fiu văzut altfel decât Adrian Despot, solistul de la Vița de Vie sau persoana publică. Mare parte din personalitatea mea, însă, e civilul Adrian Despot, care este înnebunit după muzică și care se duce la concerte și la festivaluri prin țară. Iubesc partea asta din industrie, să fiu în public la un concert. Practic, din public, de la concerte precum Celelalte Cuvinte sau Tectonic sau Altar am ajuns eu să mă apuc de instrument și să încep să cânt. Aparțin publicului. Chiar și aseară, dintr-o inconștiență adolescentină, în loc să dorm pentru că a doua zi veneam la voi la Rock FM, la 12 noaptea eram în Expirat să văd 1000mods, care e o trupă absolut fabuloasă din Grecia. În inconștiența mea eram acolo cu un pahar de whiskey în mână, băieții sună excepțional și partea responsabilă din mine îmi spunea „Adrian, mergi acasă că mâine ai emisiune și trebuie să cânți!". Mi-a fost imposibil. Îmi place mult prea tare să merg la concerte. Dacă am putea transmite la simfonic satisfacția asta cu care ies eu dintr-o sală de concert, asta ar fi cea mai mare bucurie pentru mine. 


Ce poți să le spui celor care nu sunt din București și din diferite motive nu vor putea ajunge în capitală pe 23 deși și-ar dori?

Pot să le spun mai multe. În primul rând, așa cum noi putem să ajungem în țară mai peste tot, sunt convins că și ei ar putea să ajungă în București dacă și-ar dori. Și în al doilea rând, începând cu anul viitor, ne propunem, să vedem dacă o să ne și iasă pentru că e foarte complicat, să facem un turneu de filarmonici cu fiecare orchestră din orașele care au așa ceva. Dar încă nu pot să promit lucrul ăsta. E un plan foarte mare și sper să ajungem și în alte orașe. 

Bilete se găsesc aici. 

Morning Glory - 8.11.2022, invitat Adrian Despot de la Vița de Vie (Concert LIVE)

Morning Glory cu Răzvan Exarhu, 01:43:06
Podcast

Share