Revenit în Europa după ce a fost în America de Sud în turneul „The Farewell Concert”, cineastul și muzicianul Emir Kusturica ne-a mărturisit într-un interviu exclusiv care sunt primele lucruri la care se gândește când vine vorba despre România. Fanii de la noi vor avea o ultimă ocazie de a-l vedea în concert pe artistul sârb de origine bosniacă și trupa sa, la Sala Palatului, marți, 8 noiembrie, deoarece acesta e turneul de rămas bun. După mult-așteptatul eveniment de la Sala Palatului, artiștii, a căror muzică a contribuit la succesul global al unor filme precum „Black Cat – White Cat/ „Pisică neagră, pisică albă”, „Underground”, „Life is a Miracle/ „Viața e un miracol””, „Promise Me This”, „On The Milky Road”, vor susține concerte similare în Barcelona și la Paris. La finalul anului 2022, Emir Kusturica & The No Smoking Orchestra se vor despărți, intrând în istorie. O istorie zbuciumată, căreia acești artiști - nomazi ai timpurilor lor - i-au conferit un pitoresc unic.
Emir, care e primul lucru care îți vine în minte când te gândești la România?
Emir Kusturica: Primele lucruri la care mă gândesc sunt că poporul român e minunat, că între popoarele noastre există relații fraterne și că, de-a lungul istoriei, între noi nu au existat conflicte majore sau războaie.
Chiar venise timpul pentru un turneu de rămas bun? E un pas de retragere din industria muzicală?
Trupa a cântat vreme de 24 de ani. Nu prea e țară din lume care să nu ne fi găzduit și unde să nu fi transferat calitatea noastră purificatoare, pe care am luat-o din dansul tradițional sârbesc „kolo”, transformând muzica de pub în ceva ce uneori se baza pe jazz, alteori pe etno-jazz. Avem impresia că a sosit timpul să încheiem pur și simplu această aventură, care a durat foarte mult și a fost o prelungire a filmului, în cea mai purificatoare ipostază. Există o posibilitate de a continua colaborarea cu trupa la o operă care se va baza pe unul dintre filmele mele, așa cum s-a întâmplat cu filmul „Vremea țiganilor”. Oricum, muzica e parte a vieții mele de foarte multă vreme și n-aș fi fericit să o opresc de tot.
Ce doreai să demonstrezi inițial industriei muzicale?
Muzica pe care o interpretăm e o parte a ceea ce suntem. Aparținem Europei și lumii. Aparținem de o națiune mândră și încercăm să conservăm cultura țării noastre. Serbia a dat lumii mari oameni de știință și artiști, avem o mare istorie. Toate acestea trebuie arătate și păstrate. Prin muzica noastră, am propagat o artă care e diferită de arta comercială de azi, o artă care aduce cu sine libertatea, istoria și cultura unei națiuni. Oriunde concertăm, suntem ascultați ca trupă, dar și ca nație, și e important să atragem atenția asupra acestui fapt.
Când ți-ai dat seama prima oară că ai ureche muzicală?
Când eram un puști, cântam la bas în trupa The No Smoking Orchestra. Dar colaborarea strânsă cu trupa a început în 1998, când am scris împreună muzica pentru filmul meu „Black Cat – White Cat”. Trupa a reușit să facă un veritabil colaj muzical în film: muzică folk, techno, muzică țigănească tradițională, dar și muzică pop. După acesta, ne-am simțit grozav la fiecare proiect: concerte, albume, filmele mele, operă...
De ce crezi că muzica e atât de importantă?
Muzica e o artă și fiecare artă slujește fericirii și înțelegerii emoțiilor omenești. Cred că muzica noastră a combinat incompatibilități, că am reușit să satisfacem publicul prin ceva care nu e comercial. Iar publicul ne-a răspuns pe măsură. Când vezi cinci mii sau cincizeci de mii de oameni copleșiți de emoția pe care încerci să le-o furnizezi, e neprețuit. Asta trebuie să se țină minte, emoția care ne unește pe toți în același timp.
În calitate de anti-rockstar, au jucat fetele vreun rol în decizia ta de a îmbrățișa o carieră în industria muzicală?
Categoric nu. Ca un bărbat din Balcani, mi-am găsit dragostea adevărată cu mulți ani în urmă și e singura femeie importantă pentru mine.
Ce semnificație are prietenia într-o trupă?
Suntem o familie. Suntem și prieteni, desigur, prieteni care se simt bine împreună, care creează, râd, dansează și cântă împreună. Însă suntem o mare familie, în care fiecare ajută pe fiecare, în care vorbim și ne întrajutorăm. E o legătură de nezdruncinat.
Cum „Life is a Miracle” e în setlist-ul turneului, aș vrea să știu de ce e un miracol viața, din punctul tău de vedere?
Păi nu e un miracol viața? Nu e nașterea unui copil un miracol? Răsăriturile și apusurile nu sunt mici miracole? Natura din jurul nostru, cum funcționează totul, nu sunt miracole? Iar dragostea e un miracol, și e parte a vieții oricui, laolaltă cu toate situațiile posibile și imposibile care i se întâmplă cuiva.
Are vreun impact asupra performanței voastre locul în care cântați? Veți concerta în București, nu foarte departe de război.
Încercăm să aducem o energie bună și distracție oriunde. Publicul înțelege asta și ne dă înapoi aceeași energie. Tocmai ne-am întors din America de Sud, unde am avut niște concerte fantastice, iar publicul din București poate aștepta o mare petrecere la concertul nostru.
Biletele la The Farewell Concert cu Emir Kusturica & The No Smoking Orchestra de pe 8 noiembrie de la Sala Palatului se găsesc aici.
