Prima melodie pe care ți-o amintești.
Al Bano & Romina Power – Sharazan
E foarte importantă pentru mine pentru că făcea parte din repertoriul cârciumilor de pe litoral din anii ’80 când eram mic și mergeam cu ai mei la mare și se cânta muzica anilor respectivi. Și cred că mai era din Richi e Poveri și mi se amestecau în cap. Și mi se părea cea mai frumoasă chestie din lume. Faptul că era live, că se cânta cu instrumente și era waw.
Prima melodie de care te-ai îndrăgostit.
A fost, de fapt, întreg albumul „The Final Cut” - Pink Floyd pe care îl avea prietena mea din liceu. Nu știu de unde îl avea în original. Și ascultam chestia asta în continuu. M-am îndrăgostit și de ea și de albumul ăsta foarte tare și ireversibil de Pink Floyd de atunci.
Primul album pe care l-ai cumpărat.
Primul album pe care l-am cumpărat au fost „Mugur de fluier” Phoenix, un vinyl din comerț. Era de inspirație folclorică, ceea ce îl facea să treacă ușor totuși pe vremea aia. Adică se găsea. Am cumpărat "Muguri de fluier" și primul album de la Celalalte Cuvinte de care m-am amorezat total. De la Phoenix "Cantofabule" mi se pare o capodoperă absolută și chair o capodoperă a rockului românesc.
Primul concert la care ai fost.
Erau niște compilații. În regimul comunist se încerca să nu permită unei singure formații să fie pe afiș. Și atunci se faceau aceste mixuri. Și era celebrul trio Iris, Compact, Holograf la Sala Polivalentă. Și am mers mult la aceste trei trupe la Polivalentă. În liceu era asta.
Melodia care te face să dansezi.
Există această formație, acest fenomen, de fapt, recuperat de Ry Cooder, Buena Vista Social Club. De la care mi-au plăcut și albumul și filmul și tot ce ascultam. Ei au venit și în România. Și în afară de muzica pe care o știa toata lumea, a existat un trompetist pe care îl che Manuel "Guajiro" Mirabal care are și el un album al lui de trompetă. Și albumul ăla este bombă. Aia e o muzică formidabilă. Deci răspunsul ar fi această muzică de inspirație latino. Ritmurile astea sunt hot.
Melodia care te face mereu să plângi.
Foarte multe. Cred că la Nick Cave mai am momente din astea de deznădejde existențială. Nu mai plâng, dar îmi dă așa o stare.
Melodia care nu îți iese din cap.
În secunda asta nu îmi mai iese din cap piesa "Caravan of Fools" - John Prine pe care o și recomand cu căldură. O ascult pe repeat și chiar nu îmi iese din cap.
Albumul care ți-a schimbat viața.
„The White Album” - Beatles.
Eu mai ascultasem Beatles, pe care îi consider o piatră de temelie de la care recomand să se asculte tot. Acum există pe Spotify compilații inclusiv cu melodiile mai puțin cunoscute. Ascultasem Beatles timpuriu pentru că atunci când ai mei au cumpărat casetofunul casei,cineva ne dăduse o casetă de milă. Pentru că era complicat să ai casetofon, dar era mai complicat să ai ce să asculți. Și am primit o casetă de 90 de minute trasă de-a valma cu Beatles. Și am asculta-o în continuu. Am ascultat foarte mult Beatles, dar cred că erau lucruri mai comerciale. Și după, când am ascultat acest album, a fost așa o revelație că se poate face muzică și altfel.
Melodia cu care te-ai trezi zilnic.
Nu știu. Mai ascult și îmi place foarte mult Diego el Cigala. E un cântăreț de flamenco, dar care a trecut așa în multe direcții și ascult foarte des Diego el Cigala. Asta îmi place să ascult dimineața.
Piesa care te definește.
Nu cred că pot fi prins într-o singură piesă. Am niște momente în care îmi place să ascult jazz, latino, oldies. Apropo de melodia care te face să plângi: Roy Orbison. Îl ascult și curg lacrimi. Dacă ar fi să aleg ceva obligatoriu cred că „Shine On You Crazy Dimond” rămâne cumva de referință. Dar sunt mai multe piese de la ei care înseamnă foarte mult pentru mine. La ei este o structură mai elaborată. E un mix acolo de lucruri, de compoziție, de o execuție foarte soficticată. Pentru mine este Pink Floyd și restul muzicii.
