La început a fost folclorul. Muzica brută, învățată să ne spună trăirile, să ne arate natura, să ne vorbească despre identitate și despre ceea ce de drept ne aparține. Expresie completă și complexă a tuturor simțurilor autentice românești, a rezistat oricăror încercări de falsificare pe care secolul XX i le-a propus. A trebuit să vină deceniul șapte pentru ca Phoenix să-i răstoarne cuvintele în necuvinte, să disocieze ce era trainic sudat, să asocieze ce la început părea incomunicabil, și folclorul arhaic să primească astfel dimensiunea ce i se cuvenea: modalitatea de exprimare modernă.
Legenda celor ce ne-au dat nume în umbra marelui URSS începe cu Nicu Covaci, artistul care a realizat prima conexiune între folclorul arhaic românesc, precreștin, și muzica rock, aducând astfel în fața publicului un nou gen de muzică: etno-rockul care timp de peste jumătate de veac l-a caracterizat.
