In 1978, dupa ce pareseste arhicunoscuta trupa Deep Purple, britanicul David Coverdale continua sa lucreze cu trupa de backing, The White Snake Band, alaturi de care inregistrase doua albume solo si care il insotisera si in turneu. Numele luat de ei este scurtat la Whitesnake, iar primul EP sub aceasta titulatura, intitulat Snakebite, include un cover dupa Bobby Bland – Aint No Love In The Heart Of The City. Piesa devine primul hit al trupei.
Albumul de blues rock/ R&B Trouble este lansat in toamna aceluiasi 1978 si intra direct pe locul 50 al topului albumelor din Marea Britanie. Pentru a-si promova discul de debut, David Coverdale porneste cu Whitesnake intr-un turneu de promovare european, ceea ce va duce si la primul lor live: Live at Hammersmith (lansat in Japonia in 1979).
Tot in 1979 apare si al doilea disc de studio – Lovehunter, a carui coperta, ce infatisa o femeie goala si un sarpe, starneste controverse. La scurt timp dupa lansare, Ian Paice il inlocuieste pe David Dowle, ceea ce facea ca, la acel moment, in Whitesnake sa activeze trei fosti membri Deep Purple.
In aceasta noua formula, este inregistrat Ready an' Willing, albumul care ii va propulsa in atentia britanicilor ascultatori de rock. Single-ul Fool For Your Lovin’, scris initial de trupa pentru B.B. King, are succes imediat. Turneul de promovare contine si o prezenta in cadrul celebrului festival Reading Festival. Trupa canta din postura de cap de afis, iar concertul este transmis in direct de postul de radio BBC. Succesul albumului in Marea Britanie face ca trupa Whitesnake sa devina cate putin cunsocuta si in America, unde vor deschide concerte pentru formatii precum Jethro Tull si AC/DC. Este lansat si un nou album live: Live… In The Heart Of The City. Produsul ajunge pe locul 5 in Anglia.
In 1981 formatia inregistreaza Come an’ Get It. Pozitia a doua in topul Marii Britanii le creste popularitatea. Singelul Don’t break my heart again intra in top 20, iar Would I Lie To You in top 40, insa in America noul disc este trecut cu vederea din nou.
Dupa o scurta pauza in care David Coverdale pusese trupa in asteptare, acesta revine cu forte noi si inregistreaza Saints & Sinners (1982) alaturi de o noua componenta. Turneul de promovare dureaza un an. Whitesnake sunt si cap de afis la Monsters Of Rock – Donington 1983.
In toamna lui 1983 este inregistrat Slide It In, album ce va aparea pe piata in 1984. Odata cu acesta, formatia reuseste sa semneze cu Geffen, o casa importanta de discuri din Statele Unite ale Americii. Slide It In are parte de o receptare contradictorie, insa, trei ani mai tarziu, albumul va fi dublu premiat cu platina.
Anul continua cu drastice schimbari de componenta, din nou, dar si cu un turneu foarte bun, incheiat memorabil printr-un concert la festivalul din Rio de Janeiro, in fata a peste 100.000 de oameni.
Incepand cu anul 1985, in timp ce scriau piese pentru un nou album, Coverdale si chitaristul John Sykes cauta sa transforme sound-ul Whitesnake, pana atunci tributar anilor ’70, intr-unul mai modern, in asentimentul anilor ’80. Inregistrarea si lansarea sunt totusi amanate destul de mult din cauza imbolnavirii lui David cu un virus ce i-a pus in pericol corzile vocale, deci si cariera muzicala. Abia in 1987 este lansat albumul Whitesnake. In Europa va purta numele de 1987, iar in Japonia, de Serpent Albus. In America acesta reprezinta primul succes real de piata ce le fixeaza clar pozitia in mainstream. Uriasul succes face ca Whitesnake sa aiba parte de primul turneu nord american in postura de headliner.
Inainte de a inregistra un nou disc, Whitesnake sufera din nou schimbari de componenta. In urma acestor transformari in trupa, este adus tanarul chitarist Steve Vai, alaturi de care este inregistrat Slip Of The Tongue. Steve Vai devine membru oficial si apare in toate clipurile formatiei. Cu noul chitarist, Whitesnake pornesc intr-un turneu in care sunt primiti foarte calduros. Cu toate astea, Coverdale hotaraste ca la finalul turneului sa ia o pauza departe de muzica. Totusi, spre uimirea tuturor, in anul urmator incepe o colaborare cu chitaristul Led Zeppelin – Jimmy Page. Colaborarea s-a concretizat prin aparitia albumului Coverdale and Page.
Whitesnake se reunesc pentru scurt timp in 1994 pentru a lansa un Greatest Hits si a porni intr-un turneu european. Urmeaza inca trei ani de pauza, apoi, albumul Restless Heart. Discul este lansat in Japonia si Europa, dar nu are parte niciodata de o lansare oficiala in America. Albumul marcheaza o intoarcere la soundul blues. In 1998, in timpul turneului de promovare, Coverdale si chitarstul Adrian Vandenberg inregistreaza un show unplugged din Japonia, ce este lansat sub numele de Starkers in Tokyo.
In decembrie 2002 Coverdale reformeaza Whitesnake pentru a sarbatori 25 de ani de activitate. In februarie 2006 este lansat DVD-ul Live…In The Still Of The Night si este anuntat un turneu in Japonia si Europa. Apare si dublul album live Live:In The Shadows Of The Blues.
In aprilie 2008 este lansat cel de-al 10-lea disc de studio – Good To Be Bad. In 11 februarie 2009 continua seria concertelor, incepute in 2008, alaturi de trupe importante ca Def Leppard sau Journey. In martie 2009, este anuntat un turneu nord american alaturi de Judas Priest.
In 2011, dupa ce Coverdale s-a refacut in urma unui grav accident vocal suferit in timpul turneului alaturi de Judas Priest, apare noul album Forevermore.
Discografia Whitesnake:
Trouble (1978)
Lovehunter (1979)
Ready an' Willing (1980)
Come an' Get It (1981)
Saints & Sinners (1982)
Slide It In (1984)
Whitesnake (1987)
Slip of the Tongue (1989)
Restless Heart (1997)
Good to Be Bad (2008)
Forevermore (2011)
Membrii actuali Whitesnake:
David Coverdale – voce (1976–1990, 1994, 1997–1998, 2002–prezent)
Reb Beach – chitara, vocea a doua (2002–prezent)
Michael Devin – bas, vocea a doua (2010–prezent)
Tommy Aldridge – tobe, percutie (1987 - 1991, 2002 - 2007, 2013–prezent)
Brian Ruedy – clape, vocea a doua (2011–prezent)
Joel - chitara - 2014-prezent
