Mary Forsberg Weiland nu vrea ca Scott Weiland sa fie considerat un erou

Mary Forsberg Weiland, sotia lui Scott Weiland, a trimis impreuna cu cei doi copii ai sai o scrisoare deschisa catre revista Rolling Stone. Scott s-a casatorit cu cea de-a doua sotie, Forsberg, in 2000. Un an mai tarziu, solistul era arestat pentru violenta domestica. Acuzatiile au fost retrase dupa ce cuplul si-a rezolvat problemele pe cale amiabila. Mary, Noah (15) si Lucy (13) au scris: "3 decembrie 2015 nu este ziua in care Scott Weiland a murit. Este ziua oficiala pe care oamenii or sa o foloseasca pentru a il plange si este ultima zi in care a mai putut sta drept in fata unui microfon pentru ca altii sa faca bani si pentru ca niste oameni sa se
bucure. Avalansa de condoleante si rugaciuni indreptate catre Noah si Lucy a fost coplesitoare, apreciata si a adus caldura. Insa adevarul este ca ei si-au pierdut tatal in urma cu multi ani. Ceea ce au pierdut ei in 3 decembrie este speranta. Nu vrem sa negam cu nimic talentul incredibil pe care l-a avut Scott. Nici prezenta sa electrizanta pe orice scena pe care urca. Multi oameni s-au bucurat de muzica lui. Muzica va ramane mereu. Dar vreau ca cineva sa iasa in fata si sa arate cu degetul. Sa spuna ca daca nu se schimba nimic, povestea se va repeta si la altii. Societatea nostra incurajeaza astfel de acte. Am citit cronici proaste de la concerte. Citim mereu despre artisti care lesina pe scena. Despre artisti care nu mai pot nici sa citeasca versurile din fata lor. Oameni care sunt distrusi in interior. Apoi intram pe internet si le cumparam muzica. Am ajuns sa consideram ca niste oameni care de fapt trebuie sa fie in spitale sunt marii artisti ai lumii. Si poate ca sunt. Insa cu ce pret? Asta nu este arta. Noah si Lucy nu au cerut niciodata perfectiunea de la tatal lor. Au sperat mereu la un mic efort din partea lui. Ei sperau ca el sa progreseze usor. Nu sa fie perfect. Speranta noastra a murit odata cu Scott. Insa exista inca speranta pentru alte
familii. Haideti sa fie prima oara cand nu glorificam moartea unui om. Sa nu mai spunem ca asa este viata unui rock star si ca trebuia sa moara pentru ca arta lui sa traiasca. Nu aruncati banii pe tricouri comemorative cu 1967-2015. Mai bine folositi banii ca sa va duceti copiii la un meci sau la o inghetata."