Festivalul Mamaia 2026 și-a desemnat laureații. De la emoția primului premiu la Sanremo, într-o Gală care a închis cercul

După „Nostalgia”, o primă seară în care artiștii consacrați s-au întâlnit cu cei care abia își încep drumul, și „De la clasic la modern”, care a traversat peste un secol de muzică, de la „Reginella” din 1917 până la pop-ul din 2026, Festivalul Mamaia a ajuns duminică la momentul în care orice concurs trebuie, inevitabil, să ajungă.

Verdictul.

Tema serii a fost „De la Mamaia la Sanremo”, iar Gala a adus pe scena din Piațeta Perla cântece care au scris istoria festivalului italian și artiști români și internaționali din generații foarte diferite.

Dar înainte de Sanremo, seara le-a aparținut celor 20 de participanți care, timp de două zile, urcaseră pe scena Mamaia la secțiunile Interpretare și Creație.

„Ești mai mult”. Trofeul Mamaia 2026 și un cerc de aproape 30 de ani

Trofeul Festivalului Mamaia 2026 a fost câștigat de Paula Seling și Alexandru Gorgos, pentru piesa „Ești mai mult”, interpretată de Olga Gorcinski.

Și există povești pe care numai timpul le poate scrie astfel.

Relația Paulei Seling cu Mamaia începe în anii '90. În 1997, câștiga Trofeul Festivalului, moment pe care artista îl consideră unul dintre punctele de început ale carierei sale naționale. De atunci s-a întors de multe ori la Mamaia, ca interpretă, invitată și autoare.

Sâmbătă seară, în „De la clasic la modern”, Paula Seling traversase prin propriul recital aproape trei decenii din această relație cu festivalul. Cântase inclusiv „Ploaie în luna lui Marte”, devenită Hitul Anului la Mamaia în 1999, și „Prin ochii tăi pot visa”, piesă recompensată aici cu Premiul I la Creație în 2006.

O seară mai târziu, Paula Seling s-a întors pe scenă pentru un alt motiv.

Primul său Trofeu Mamaia în calitate de compozitor.

„Este o onoare uriașă”, a spus artista, povestind că ea și Alexandru Gorgos și-au propus să scrie pentru vocea Olgăi Gorcinski „o piesă despre lumina care stă în noi”.

Alexandru Gorgos a privit momentul și prin istoria colegei sale de creație: era fericit, a spus el, că Paula își împlinește visul de a avea în palmares și un Trofeu pentru Creație.

Iar pentru Olga Gorcinski, relația cu „Ești mai mult” începuse aproape cu o teamă. Când a auzit prima dată cântecul, a povestit că i s-a părut atât de pur încât nu știa dacă are curajul să îl cânte.

Mesajul pe care cei trei au vrut să îl lase mai departe este chiar cel ascuns în titlu: că suntem mai mult decât grijile și problemele noastre, că fiecare dintre noi poartă, în cuvintele Olgăi, „o bucățică de stea”.

Trofeul a fost înmânat de Florin Mitroi, președintele Consiliului Județean Constanța.

După trei seri în care Festivalul Mamaia a vorbit obsesiv, aproape fără să-și propună, despre ce rămâne după ce se termină concursul, câștigătoarea ediției 2026 se numește „Ești mai mult”.

Greu de imaginat un titlu mai potrivit.

Premiile la Interpretare

La secțiunea Interpretare, Premiul I a fost câștigat de Mihai Onila, cu „Oameni nu uitați”, Premiul al II-lea de Delia Andreea Racu, cu „Oameni”, iar Premiul al III-lea de Codruța Ana Maria Moldovan, cu „România”.

Și, pentru câteva minute, solemnitatea unei Gale s-a transformat pur și simplu în bucurie.

Codruța Ana Maria Moldovan a primit Premiul al III-lea din mâinile Corinei Chiriac și a reacționat fără urmă de discurs pregătit:

„Nu știu dacă a mai fost vreodată cineva atât de fericit să primească locul III.”

Premiul al II-lea i-a fost acordat Deliei Racu de Monica Anghel.

Iar Liana Stanciu i-a înmânat Premiul I lui Mihai Onila, care și-a redus întreaga relație cu ceea ce face la o singură propoziție:

„Pentru mine, muzica e Dumnezeu.”

Există și o coincidență frumoasă în rezultatul secțiunii: primele două locuri au mers către două cântece despre oameni.

Iar unul dintre ele vine cu o istorie care pare scrisă special pentru această ediție.

„Oameni”, cântecul lui Marius Țeicu și al Oanei Georgescu, fusese respins la preselecția Festivalului Mamaia din 1973. Avea să devină ulterior unul dintre cântecele importante din repertoriul lui Aurelian Andreescu.

În 2026, la mai bine de jumătate de secol distanță, „Oameni” s-a întors în concurs și i-a adus Deliei Racu Premiul al II-lea.

Uneori, festivalurile dau verdicte.

Alteori, timpul le revizuiește.

Creație: trei cântece noi pleacă de la Mamaia cu premii

La secțiunea Creație, Premiul I a fost câștigat de Sergiu Rudichi, pentru „Știu eu ce fac”, interpretată de Giulia Dancă.

Premiul al II-lea i-a revenit lui Ovidiu Jacobsen, pentru „Primul vals”, interpretată de Ovi și Irina Sârbu, iar Premiul al III-lea a fost câștigat de Bianca Mihai, pentru „Ca ea”.

Premiile au fost acordate de Ionel Tudor, președintele juriului Mamaia 2026, Cristian Faur și Ana Maria Ștefan, din partea Centrului Cultural Județean Constanța „Teodor T. Burada”.

În aceeași seară, Laura Stroe, directorul Centrului Cultural Județean Constanța „Teodor T. Burada”, i-a acordat maestrului Ionel Tudor o Diplomă de Excelență, pentru întreaga dăruire pusă în slujba muzicii românești.

Iar președintele Consiliului Județean Constanța, Florin Mitroi, a primit din partea Centrului Cultural distincția „Temelia”, pentru susținerea, implicarea și dăruirea față de Festivalul Mamaia.

Competiția ediției 2026 a fost evaluată de juriul prezidat de Ionel Tudor, alături de Corina Chiriac, Monica Anghel, Liana Stanciu, Adrian Daminescu, Laura Parfinov și Cristian Faur.

De la Mamaia la Sanremo. Două festivaluri și aceeași putere stranie a cântecului

După premii, Gala și-a deschis cel de-al doilea capitol.

„De la Mamaia la Sanremo” nu a fost doar o etichetă pusă peste un recital italian. După două seri în care Mamaia își privise propria istorie, ultima a pus-o în dialog cu istoria unuia dintre marile festivaluri muzicale europene.

Și asemănările sunt mai interesante decât par.

Ambele scene au produs mari câștigători. Dar au produs și cântece care n-au câștigat, au fost respinse sau chiar eliminate, pentru ca apoi publicul să decidă că verdictul oficial fusese doar începutul poveștii.

Mamaia are „Oameni” și „Salcia”.

Sanremo are propriile asemenea povești.

Iar Gala de duminică a adus câteva dintre ele chiar pe scenă.

„Perdere l'amore”: cântecul pe care Sanremo l-a respins înainte să-l proclame câștigător

Marta Verrecchia a interpretat „Perdere l'amore”, piesa cu care Massimo Ranieri câștiga Festivalul de la Sanremo în 1988.

Numai că drumul cântecului până la victorie fusese aproape absurd.

Scrisă de Giampiero Artegiani și Marcello Marrocchi, piesa fusese propusă pentru selecția Sanremo cu un an înainte și respinsă. În 1988, interpretată de Massimo Ranieri, nu doar că a intrat în concurs, ci a câștigat festivalul și a ajuns apoi timp de cinci săptămâni pe primul loc în clasamentul italian.

Într-o ediție Mamaia în care publicul tocmai reascultase „Oameni”, respinsă cândva de propriul festival, și „Salcia”, refuzată de selecția Mamaia în doi ani consecutivi, „Perdere l'amore” a venit aproape ca un răspuns italian.

Uneori, cântecele au nevoie de o a doua audiție.

Andrei Bănuță și Marcel Pavel: ștafeta dintre generații

Andrei Bănuță a adus în Gală „Inima mea e locul tău”, „Nu m-am gândit la despărțire” și „Vreau să vii în viața mea”.

Apoi, pentru „De dragul tău”, pe scenă i s-a alăturat Marcel Pavel.

A fost încă una dintre imaginile recurente ale ediției 2026: artiști care nu aparțin aceleiași generații și care nu trebuie să pretindă că aparțin aceleiași generații pentru a împărți același cântec.

Marcel Pavel a continuat cu „Ana” și „Frumoasa mea”, înainte ca recitalul să ajungă din nou în Italia, cu „Caruso”.

Iar aici povestea depășește cu mult un standard italian bine ales pentru o seară cu temă Sanremo.

Lucio Dalla a scris „Caruso” în 1986, după ce o problemă la ambarcațiunea sa l-a obligat să rămână la Sorrento. A ajuns să stea chiar în hotelul în care tenorul Enrico Caruso își petrecuse o parte din ultimele săptămâni ale vieții. Poveștile despre Caruso au devenit materia din care Dalla a construit cântecul.

„Caruso” avea să devină una dintre cele mai cunoscute compoziții italiene moderne, reinterpretată ulterior de artiști din întreaga lume.

Duminică seară, vocea lui Marcel Pavel a adus-o la Mamaia.

Bobby Solo: omul care a pierdut Sanremo și a câștigat publicul. Apoi s-a întors și a câștigat și Sanremo.

Dacă exista un artist capabil să explice prin propria biografie ce poate însemna un festival pentru o carieră, acela era Bobby Solo. Dar recitalul său de la Mamaia a spus o poveste mai mare decât cea a celor două victorii de la Sanremo.

Înainte să ajungă la propriile cântece, artistul italian s-a întors la muzica din care s-a născut el însuși ca artist.

Au venit, una după alta, „Blue Suede Shoes”, „Hound Dog”, „Rock Around the Clock”, „Folsom Prison Blues” și „Can't Help Falling in Love”: Carl Perkins, Bill Haley, Johnny Cash și, inevitabil, Elvis Presley, artistul cu care Bobby Solo avea să fie comparat încă de la începutul carierei.

Și fiecare dintre aceste cântece aparține chiar momentului în care muzica populară a secolului XX își schimba forma.

„Blue Suede Shoes”, scrisă și înregistrată de Carl Perkins, a devenit în 1956 unul dintre primele mari crossover-uri ale rock'n'roll-ului american: a intrat simultan în clasamentele country, pop și rhythm & blues și a depășit un milion de exemplare vândute. Elvis Presley avea să-i imprime propria versiune în același an.

Iar în spatele lui „Hound Dog” există o istorie și mai importantă. Cântecul nu s-a născut cu Elvis. Fusese înregistrat în 1952 de Big Mama Thornton, iar versiunea sa a stat șapte săptămâni pe primul loc în clasamentul american R&B. Elvis l-a transformat câțiva ani mai târziu într-unul dintre marile simboluri ale rock'n'roll-ului.

„Can't Help Falling in Love”, asociată definitiv cu Elvis după apariția în Blue Hawaii în 1961, ascunde la rândul ei o călătorie mult mai lungă prin timp: melodia este construită pe tema cântecului francez „Plaisir d'amour”, compus în 1784.

Într-un singur set, Bobby Solo ajunsese astfel de la rădăcinile rock'n'roll-ului până la o melodie care își are originile în secolul al XVIII-lea.

Și abia apoi a venit propria lui poveste.

„Una lacrima sul viso”: cântecul care a pierdut Sanremo și a câștigat aproape orice altceva

Bobby Solo a continuat cu „Non c'è più niente da fare” și apoi cu piesa fără de care povestea sa nu poate fi spusă: „Una lacrima sul viso”.

În 1964, Bobby Solo avea 18 ani și debuta la Sanremo. Din cauza unei probleme vocale, „Una lacrima sul viso” a fost interpretată în playback, iar regulamentul a scos piesa din competiție.

N-a câștigat Sanremo.

Publicul a avut însă alt verdict.

„Una lacrima sul viso” a rămas nouă săptămâni consecutive pe primul loc în Italia, a primit Discul de Aur și a vândut peste trei milioane de exemplare în lume.

Un an mai târziu, Bobby Solo s-a întors la Sanremo și a câștigat cu „Se piangi, se ridi”. În 1969 avea să câștige din nou, alături de Iva Zanicchi, cu „Zingara”.

La peste șase decenii de la acea primă apariție, Bobby Solo a cântat „Una lacrima sul viso” pe scena Festivalului Mamaia.

Iar recitalul s-a încheiat cu „Marina”, într-un set care pornise de la rock'n'roll-ul american care îl formase și ajunsese la cântecele prin care el însuși intrase în istoria muzicii italiene.

Într-o Gală în care, cu numai câteva minute înainte, o nouă generație de concurenți Mamaia își primise primele premii, Bobby Solo devenea aproape o demonstrație vie a ideii care a traversat întreaga ediție:

un premiu poate începe o carieră. Un cântec poate supraviețui oricărui premiu.

Alessandro Safina: o călătorie printr-un secol de cântece

Dacă Bobby Solo a adus la Mamaia propria istorie muzicală, Alessandro Safina a ales pentru recitalul său o altă formă de călătorie: cântece care au trecut granițe, limbi, genuri și generații.

Tenorul italian are, de altfel, propria legătură cu tema „De la Mamaia la Sanremo”: în 2002, Safina a urcat pe scena Festivalului de la Sanremo cu „Del perduto amore”.

La Mamaia, însă, repertoriul său a mers mult mai departe.

În Franța, cu „Et maintenant”, cântecul lui Gilbert Bécaud din 1961 care avea să călătorească în lumea anglofonă sub titlul „What Now My Love”, și a continuat în Italia cu „Il Mondo”, marele succes lansat de Jimmy Fontana în 1965.

Apoi a venit „Les feuilles mortes”, cântecul lui Joseph Kosma pe versurile lui Jacques Prévert, devenit în engleză „Autumn Leaves”. În numai primele trei piese, Safina trecuse deja prin chanson française, canzone italiana și unul dintre standardele internaționale ale secolului XX.

De la Broadway la Notre-Dame de Paris

Cu „Memory”, din Cats, recitalul a intrat în lumea musicalului. Safina are el însuși o relație îndelungată cu repertoriul lui Andrew Lloyd Webber: în 2001, la Royal Variety Performance, în fața Reginei Elisabeta a II-a, interpreta „The Music of the Night” din The Phantom of the Opera.

A urmat „Belle”, din Notre-Dame de Paris, muzica lui Richard Cocciante pe versurile lui Luc Plamondon.

Piesa interpretată în versiunea originală de Garou, Daniel Lavoie și Patrick Fiori a devenit unul dintre fenomenele muzicale ale sfârșitului anilor '90 în Franța: a rămas 18 săptămâni consecutive pe primul loc, a fost cel mai bine vândut single francez al anului 1998 și a primit în 1999 premiul pentru cântecul anului la Victoires de la Musique.

Între cele două lumi, orchestra a avut propriul moment, cu „Libertango” al lui Astor Piazzolla, interludiul instrumental al recitalului.

Un bolero scris dintr-o pierdere reală

Safina a revenit cu „Historia de un amor”, unul dintre marile bolerouri latino-americane.

Cântecul a fost scris în 1955 de panamezul Carlos Eleta Almarán, după moartea cumnatei sale, pentru fratele rămas fără femeia pe care o iubea. Povestea unei pierderi personale avea să devină un cântec interpretat și tradus în întreaga lume și să intre, un an mai târziu, în coloana sonoră a filmului mexican cu același titlu.

De aici, recitalul a ajuns în cinematografie.

„Moon River”, compusă de Henry Mancini pe versurile lui Johnny Mercer pentru Breakfast at Tiffany's, și apoi „My Way”, cântecul făcut celebru în versiunea engleză de Frank Sinatra, au dus publicul spre două dintre melodiile devenite aproape independente de filmele, interpreții și epocile din care au pornit.

„My Way” a avut și rolul unui fals final. Pentru că Safina s-a întors.

De la cântecele lumii la propriile cântece

Encore-ul a schimbat perspectiva recitalului.

După Bécaud, Fontana, Prévert și Kosma, Andrew Lloyd Webber, Cocciante, Piazzolla, Mancini și cântece purtate prin lume de generații întregi de interpreți, Alessandro Safina a ajuns în cele din urmă la propria sa muzică.

Mai întâi, „Insieme a te”, piesa care dă titlul albumului său de debut din 1999, proiectul în care Safina și compozitorul Romano Musumarra au început să contureze formula pe care tenorul avea să o numească „Opera-Rock”: întâlnirea dintre formația sa lirică și muzica pop. Albumul avea să fie lansat în peste 30 de țări și să devină de patru ori platină în Țările de Jos.

Și apoi, ultima piesă.

„Luna”.

Cântecul care l-a transformat pe Alessandro Safina dintr-un tenor cunoscut în lumea operei într-un artist internațional de crossover. După interpretarea sa la Night of the Proms în 2000, „Luna” a rămas 14 săptămâni în fruntea clasamentelor din Țările de Jos, deschizând pentru Safina o carieră pop internațională care avea să-l ducă, printre altele, pe coloana sonoră a filmului Moulin Rouge!, într-un duet cu Ewan McGregor pe „Your Song”, la Royal Variety Performance și în turnee în întreaga lume.

Și există ceva foarte frumos în felul în care și-a construit recitalul de la Mamaia.

Safina nu a început cu Alessandro Safina.

A început cu cântecele altora. Cu muzica franceză și italiană, cu musicalul, tangoul, boleroul, cinematografia americană și standardele care au trecut dintr-o generație în alta.

Abia la encore a ajuns la propriile cântece.

„Insieme a te”. „Luna”.

În ultima seară a unei ediții Mamaia construite tocmai în jurul felului în care muzica se moștenește, se transformă și merge mai departe, recitalul lui Alessandro Safina a făcut același lucru la scară mică: a pornit de la cântecele care l-au precedat și s-a încheiat cu cele pe care el însuși le lasă în urmă.

De la primul concurent la ultimele aplauze

Privită în ansamblu, ediția de Muzică Ușoară Mamaia 2026 a avut o geometrie aproape perfectă.

În prima seară, „Nostalgia”, scena i-a adus pe Ovidiu Komornyik, Alexandru Anghel, Carmen Rădulescu, Natalia Barbu, Oana Sârbu, Nicola, Andreea Bălan, Monica Anghel, Anca Țurcașiu, Vlad Miriță și Voltaj, alături de concurenții primei seri.

În cea de-a doua, „De la clasic la modern”, au urcat pe scenă Cristiana Sofia Damian, Irina Popa, Anca Țurcașiu, Vlad Miriță, Ramona Bădescu, Catinca Leu, Nico, Paula Seling și Antonia, alături de concurenții celei de-a doua seri și de momentele dedicate marilor compozitori ai muzicii românești.

Iar Gala „De la Mamaia la Sanremo” i-a adus pe Marta Verrecchia, Andrei Bănuță, Marcel Pavel, Bobby Solo și Alessandro Safina, înainte și după momentul în care ediția și-a aflat laureații.

Timp de trei seri, lângă aceste nume au stat cei 20 de participanți ai ediției 2026.

Unii dintre artiștii consacrați de astăzi fuseseră, cu ani sau decenii în urmă, concurenții ale căror nume publicul Mamaia abia începea să le învețe.

Duminică, alte nume au intrat în palmares.

Ce va face timpul cu ele este singurul premiu pe care Festivalul nu îl poate acorda într-o Gală.

Serile Festivalului Național de Muzică Ușoară „Mamaia” 2026 au fost prezentate de Vlad Miriță, Anca Țurcașiu și Ramona Bădescu, cu Andrei Tudor, Ionel Tudor și Rocco Pallazzo la pupitrul dirijoral și acompaniamentul Orchestrei Festivalului de Muzică Ușoară Mamaia.

Muzica ușoară s-a încheiat. Festivalul Mamaia continuă.

Duminică seară s-a încheiat Festivalul Național de Muzică Ușoară „Mamaia” 2026.

Dar Mamaia 2026 este abia la jumătate.

După două seri de pauză, pe 26 august, Piațeta Perla își redeschide scena pentru Festivalul Național al Cântecului și Dansului Popular Românesc „Mamaia” 2026.

Până pe 28 august, alți concurenți vor intra în competiție la secțiunile Soliști vocali și Soliști instrumentiști, într-un program construit în jurul altui teritoriu fundamental al muzicii românești.

Cele trei seri vor purta titlurile „Cântecele românilor”, „Tradiția ne unește!” și „Virtuozitate și excelență artistică”.

După șlagăre, pop, muzică ușoară și Sanremo, aceeași scenă va spune o altă parte a poveștii.

Biletele sunt disponibile pe iabilet.ro.

Festivalul Mamaia este organizat de Centrul Cultural Județean Constanța „Teodor T. Burada”, Consiliul Județean Constanța, cu sprijinul Primăriei Municipiului Constanța.

Le mulțumim Televiziunii Române, Magic FM, OMD MAMAIA-Constanța, OMD Județul Constanța-Riviera Românească, Radio Constanța, Doina FM și Marab Perfumery pentru susținere.

Mulțumim, de asemenea, Kardians Design, brand și atelier românesc de lux specializat în arta decorativă din sticlă și în prelucrarea unică a oglinzilor, pentru realizarea trofeelor și premiilor festivalului, create de artistul Constantin Pâslaru.