Darius Zelenco, basistul de la Monokrom, e critic de film undercover

Darius Zelenco alias Kinostetic are 27 de ani, este psiholog, basist la formația Monokrom (pe care a cofondat-o în liceu în urmă cu 10 ani) și colaborator al colectivului Marele Ecran din Timișoara.

Bursa Alex. Leo Șerban a fost acordată pentru prima dată în 2012, la TIFF, în memoria unuia dintre cei mai importanți critici de film români. Bursa Alex. Leo Șerban este deschisă cineaștilor aflați la început de drum și tinerilor jurnaliști și critici de film. 

Rock FM: Te gândeai în urmă cu un an și un pic, când ai început să arunci recenzii de film pe Instagram cu un alter ego, că în scurt timp vei câștiga această bursă importantă sau că vei trimite cronici de la Cannes?

Darius Zelenco: Să fiu sincer, nici nu mă gândeam că o să scriu timp de un an, darămite că o să câștig ceva. Încerc să stau ancorat în prezent. Dacă am un scop mai mare, îl sparg în pași mici și îi văd doar pe ăia. Așa că nu pot spune că am avut așteptări de la proiect, ci mai mult „go with the flow".

Cu scrisul am început dintr-o dorință arzătoare de a vorbi despre cinema. Problema era că nu aveam exercițiul scrisului și, odată cu lipsa asta, vine și anxietatea de a-ți pune opinia pe internet. Așa că am rezolvat-o cu puțin mister și o idee de marketing: „dacă la Carla's Dreams a funcționat, eu de ce n-aș putea?”. Un „alter ego", cum îi zici tu.

Rock FM: Ți-ai ascuns numele, nu și anxietățile. Care a fost totuși resortul să-ți învingi această teamă și să-ți publici opiniile?

Darius Zelenco: Principalul factor este pasiunea pentru cinema și dorința de a împărtăși asta cu alți oameni pasionați. În același timp, în Timișoara nu sunt multe voci tinere care se încumetă să scrie despre filme sau despre evenimentele cinematografice. Încerc să ajut comunitatea și cinemaurile.

Dar scutul de protecție, sau ceea ce anula anxietatea, era masca asta de Zorro, cârlionțul de pe frunte și ochelarii de vedere. Odată ce îți pui o mască, simți că ești de neatins, vine o putere prea mare odată cu ea.

Rock FM: Cum a pornit pasiunea pentru film și încotro o vezi mergând, la modul ideal?

Darius Zelenco: În 2017, primul an de facultate – la Psihologie, Universitatea de Vest - eram un amator de filme sau „movie bro". Cred că din greșeală, plictiseală sau dorința de a scăpa de stresul de la psiho m-am decis într-o zi că „bă, vreau să știu mai multe despre filme”!

Cum nu avem o facultate de film la Timișoara, m-am decis să fiu autodidact și am început să mă documentez despre regizori, nu doar despre ăia mari americani, pe care îi știam. Am cercetat regizorii care i-au inspirat pe ei, cinemaul din țări cât mai diverse, mișcări în cinematografie și cum/ de ce au luat naștere în acele locuri, fix atunci.

Cu cât mă documentam și vedeam mai mult, cu atât cinemaul mă trăgea mai în adâncuri, fără să mai îmi dea drumul de atunci. Pe lângă articole, videouri și multe cărți de critică de film, am început să aprofundez cruciada asta de a-mi dezvolta gândirea critică.

Nu am pronosticuri pentru mine, dar cinemaul mereu renaște, lumea se schimbă, noi odată cu ea și cum totul este politic -da, mai ales cinemaul- cred că cel mai important lucru când facem procesul etapei de după un film este să mirosim bullshit-ul.

Rock FM: Cum se împacă obsesia ta pentru filme – știu că uneori vezi foarte multe, epuizezi tot ce prinzi de la un autor - cu nu mai puțin intensa pasiune pentru muzică?

Darius Zelenco: Pfiuuu, greu. Cele două pasiuni au motoare diferite de funcționare.

Cu toate că încerc să fiu la curent, ascult zilnic muzică și vânez concerte, muzica rămâne importantă în primul rând datorită trupei mele,  Monokrom. Am pornit-o toți trei cât încă eram în liceu, dintr-o dorință de apartenență, dar și de a crea ceva.

De atunci până azi am scos trei albume care, funny enough, sunt ca un documentar dacă le asculți cronologic. Atât stilul, mesajul pieselor sau atitudinea sunt racordate la etapa din viață prin care treceam. De la probleme cu fetele, ajungem omogen la anxietățile zilnice, teamă existențială și downward spiraling-uri emoționale și depresive. Fun stuff.

Cu filmul e altă mâncare de pește. Pentru mine e o combinație ciudată de singurătate și introspecție, într-o strânsă legătură oximoronică cu socialul și comunitatea. Practic este o rimă perfectă pentru drumul puterii cinematografiei de la micro la macro.

Rock FM: Ai ceva soundtrack favorit din ultima vreme?

Darius Zelenco: Mi-ai dat greu aici, că pot să merg în toate direcțiile, dar o să fac o mică ciorbă. Ca un favorit all-time este ce a făcut domnul Angelo Badalamenti pentru „Twin Peaks”. Orice descriere aici este de prisos, mai ales când e despre duo-ul Lynch - Angelo. Theme song-ul de la Twin Peaks îmi rămâne sonerie de ani buni, iar vinilul cu soundtrack-ul este deseori pe repeat.

Interesant este că, de când am ajuns la TIFF alaltăieri, mi-am tot fredonat în cap tema din „The Third Man”, nu știu de ce. Sigur e ceva inconștient acolo și sigur nu pentru că m-aș compara cu Orson Welles.

Aș zice și ceva din România dar și ca să reprezint Timișoara, cu toate că aș da același răspuns și în mod obiectiv: soundtrack-ul făcut de Vita de la Implant Pentru Refuz și Adrian Marian pentru doc-ul „Apă și Talpă” este excelent și inedit pentru coloanele sonore autohtone.

Dacă tot vorbim de muzică și suntem pe pagina Rock FM, la capitolul trupe mai noi care mă obsedează și în care găsesc inspirație sunt obligat să zic de Viagra Boys și IDLES. Extrem de politici și aware, cu versuri deștepte și un vibe raw impecabil - fie că vorbim de elementele punk sau cele mai experimentale, printr-un wall of sound ce-ți rupe fața și te face să dansezi.

Din garda veche, The Cure sunt zeii mei supremi urmați, nu foarte în spate, de Talking Heads, R.E.M., Nine Inch Nails sau Bowie. Apropo, cel mai bun nou album de până acum din 2026 e, pentru mine, cel semnat de Boards of Canada!

Rock FM: Premiul de la TIFF te motivează să faci ceva la care poate nu te-ai fi gândit sau n-ai îndrăznit să te gândești până acum?

Darius Zelenco: Într-un fel mă motivează să mai scap de sindromul impostorului, mai ales că am intrat așa agresiv și clandestin în domeniul ăsta. Cu toate astea, susțin că e bine ca oamenii să se documenteze despre orice, să se expună și astfel să fie receptivi și la alte păreri. Mare atenție de unde vă informați și cine vă informează. E bine ca sursele să fie oficiale, valide și multiple.

Rock FM: Ce ai prins sau ai vrut să prinzi la TIFF?

Darius Zelenco: Din păcate am putut sta doar o zi și un sfert. Aș fi vrut multe din marele program, dar așa am prins doar cinci filme. O să zic de „Memory", documentarul experimental al Vladenei Sandu despre ciclul perpetuu al violenței și urii, plecând încă din copilărie.

Noul film al lui Radu Jude, „Jurnalul unei cameriste", merge bine ca un double feature cu „Kontinental '25” - un mare eseu dilematic moralo-social. Dacă l-aș fi prins la Cannes, era acum în pole position în topul filmelor văzute acolo.

Rock FM: Ce planuri cinematice mai ai vara asta?

Darius Zelenco: Cel mai important eveniment cinematografic al anului pentru Timișoara, și nu numai: Ceau, Cinema! Nu doar că an de an sunt abonat fidel, dar mă mândresc că de anul acesta fac parte din echipa de comunicare a festivalului. Așa că o să joc la dublu, atât ca simplu „cinefil de Timișoara" la proiecțiile pe care o să le pot prinde, cât și în backstage-ul organizării ediției a treisprezecea. Big things are coming, cum zice orice trupă locală.
Monokrom este o trupă care îmbină energia punk-rock cu influențe pop-punk, formată în 2016 de Darius Zelenco, Răzvan Muthi și Sebastian Ursache. În 2024, au primit trofeul Best Rock Band la Timișoara Music Awards. Anul acesta au lansat al treilea album, „Rosarium”, care promite să ducă mai departe identitatea lor alt-punk „for the people”.