Rock FM: „Marfa și banii” e un film-bornă pentru cinemaul românesc. De-a lungul timpului ai vorbit despre cât de important a fost și pentru cariera ta, fiind primul film. Dar cum vezi acum dacă privești în urmă? Au trecut 25 de ani de la lansare, 27 de când ați filmat. Mai simți ceva în legătură cu el?
Alexandru Papadopol: Cred că filmul încă se susține și se pare că n-a fost un eveniment izolat. Își merită poziționarea în peisajul ăsta cinematografic românesc. Mi se pare încă un film valabil și încă un film modern, în ciuda faptului că au dispărut mașinile de atunci, șoselele de atunci, îmbrăcămintea s-a demodat și așa mai departe. Și noi eram oricum mult mai tineri.
În ciuda acestor elemente secundare mi se pare că filmul a trecut proba timpului și rămâne proaspăt la nivel de performanță, filmare și la nivel de mesaj.
Rock FM: Apropo de ce ziceai, există această teorie că și filmele de ficțiune la un moment dat capătă valoare de documentar, apropo de cum era lumea atunci, cum se îmbrăca, cum vorbea în anii ’90.
Alexandru Papadopol: În1999, da. Erau alte vremuri și România arăta altfel. De exemplu dacă te uiți acum la „Secvențe” al lui Tatos, prima scenă cu oamenii care așteptau să vorbească la telefonul public, are o valoare documentară certă. Vezi cum arăta bulevardul Magheru la începutul anilor ‘80. Așa și cu „Marfa și banii”.
Pe de altă parte mi se pare că e o oglindă bună a societății de atunci. Cum încerca lumea să se descurce. Visul unui tânăr care avea un magazin nonstop era să-și ia ladă frigorifică și să vândă bere la rece. Berea care se răcea în cadă și o vindeai la geam.
Acele vremuri au o anumită valoare acum, mai ales în perioada asta a AI-ului când transformările sunt atât de rapide și profunde încât pare că au luat-o razna. Adică în timpul primei jumătăți din viața mea, lucrurile s-au schimbat extraordinar de mult.
Rock FM: În anii ‘90 intrasem cu un soi de inocență legat de ce ne va aduce libertatea proaspăt câștigată și, sigur, capitalismul. Cum crezi că a rezistat acel vis până în 2026?
Alexandru Papadopol: Nu mi se pare că scopurile de atunci au fost trădate. Dacă te uiți la cum arăta România atunci și cum arată acum, în ciuda tuturor problemelor și obstacolelor, cred că există un progres evident. La fel cum există un progres evident în cinematografia română față de ce se întâmpla în anii ‘90.
Gândește-te că noi am făcut filmul ăsta cu o firmă de stat care se numea Rofilm. La vremea respectivă acest Rofilm avea un singur scop: să fure cât mai mulți bani din bugetul filmului să se poată îmbogăți niște oameni.
Acum există producători care au tot interesul ca filmul să iasă bine, condițiile de filmare să fie bune și eventual filmul să ajungă la niște festivaluri importante și să câștige bani și prestigiu internațional.
Rock FM: Ai anticipat una dintre întrebări, legată de această aniversare dublă de la TIFF, a filmului și a festivalului. Parțial ai răspuns deja, dar cum vezi evoluția cinemaului românesc în acești 25 de ani?
Alexandru Papadopol: Am fost la prima ediție TIFF, în 2002, cu „Occident” al lui Cristian Mungiu, care a și luat premiul pentru cel mai bun film. TIFF-ul atunci era un fel de cineclub. Ne știam toți între noi, venea lume mai puțină, mă rog, era la prima ediție.
Acum TIFF a devenit un festival internațional în adevăratul sens al cuvântului, cu mii de invitați și filme. Lucrurile s-au dezvoltat extraordinar de mult odată cu industria cinematografică din România.
Mă bucur mult că „Marfa și banii” este aniversat la TIFF. Cred că pe drept își merită locul. Este filmul care a adus în prim plan Noul Val Românesc care, să ne înțelegem, este opera completă a câtorva regizori de film din România.
Rock FM: Și tu ai avut șansa să lucrezi cu doi dintre ei chiar la începuturi, și ale lor și ale tale.
Alexandru Papadopol: Da, și ale noii cinematografii din România. A fost așa un eveniment, o perioadă care trebuia să fie pusă pe afiș. Nu se știa când va veni dar uite că am avut norocul să fiu plasat și eu în contextul ăsta, ceea ce mă bucură mult.
De atunci s-au făcut sute de filme. Cu toate astea, un film care rezistă și care este emblematic pentru o anumită perioadă, își câștigă locul. Și sunt mândru că am putut să joc rolul principal în acest film.
Meritul bineînțeles că îi aparține lui Cristi Puiu care s-a zbătut foarte mult ca filmul să poată fi încheiat și să iasă în cinematografe. De asemenea, o contribuție importantă a avut și domnul Lucian Pintilie care, în faza de post-producție, a ajutat filmul foarte mult. Pentru că existau atunci niște voci care spuneau că este un film atât de prost încât trebuie ținut undeva în subsolurile Arhivei de Film ca să se deterioreze de la sine. Da, orice schimbare vine cu niște contestatari care nu vor să-și piardă privilegiile. Bine că a ieșit. Cu frână, dar și ăsta a fost semnul că e un film care poate schimba ceva.
Aici trebuie să-i mulțumim și lui Dan Chișu care organiza Dakino, pe atunci singurul festival important din România. Venise Marie-Pierre Macia, directoarea Quinzaine des Réalisateurs de la Cannes, iar Dan Chișu i-a zis să mai stea o zi să vadă un film românesc extraordinar. Marie-Pierre Macia a luat atunci filmul la Cannes, lucru care i-a dat o greutate suplimentară pentru că nu mai fusese de mult un film românesc la Cannes. Atunci contestatarii filmului au mai tăcut și au mai îmblânzit discursul.
Rock FM: În scurtă vreme a ajuns un film-cult. Ți se mai întâmplă să fii oprit pe stradă pentru acel film, nu neapărat pentru filme mai noi în care joci?
Alexandru Papadopol: Filmele astea de autor făceau la vremea respectivă 3000- 5000 de spectatori, pentru că nu erau promovate și erau filme, hai să spunem, de nișă. Acum „Marfa și banii” a putut fi popularizat pe platformele de streaming, pe Youtube și, tre s-o spun, Tik Tok și Facebook. Apar des pe rețelele de socializare
scene și replici memorabile care au devenit virale.
Și uite, lumea a început să se intereseze de acest film făcut în urmă cu 25 de ani. Un interes atât la nivel academic cât și la nivelul publicului larg.
Rock FM: Mi-ai zis deja de prima ediție TIFF. Mai ai altă amintire de atunci?
Alexandru Papadopol: Și cu Tudor Giurgiu ne aducem aminte mereu de prima ediție TIFF. Atunci țara era alta - Funar era primar la Cluj. Petrecerile din Diesel erau extraordinare, înțeleg că s-a închis între timp. Invitat de onoare a fost Jason Priestley, adică Brandon din „Beverly Hills”.
Acum lucurile au căpătat o amploare extraordinară și asta se vede și prin numele invitaților. Acum câțiva ani eu, personal, am văzut-o de aproape pe Sophia Loren, ca invitată de onoare, o figură iconică a cinematografiei mondiale. Iar acum trei ani l-am văzut pe Geoffrey Rush. Au ajuns la TIFF nume foarte importante de actori.
În curând, va intra în cinematografe „Vară indiană”, în regia lui Cătălin Mitulescu, cel mai recent film în care joacă Alexandru Papadopol. „Marfa și banii” va avea o proiecție specială la TIFF, sâmbătă, 20 iunie.
