Artistul a descris momentul intrării în studio ca fiind neobișnuit, menționând că i-a întâlnit acolo pe George Harrison și Kim Basinger. În aceeași încăpere se afla și Bob Dylan, pe care nu l-a recunoscut imediat.
„Era o scenă total ireală în studio”, declara Slash revistei Guitar World, în 1990. „Am intrat pe la ora 2 după-amiaza și George Harrison și Kim Basinger erau acolo, am rămas puțin blocat.”
„Am văzut un tip micuț, cu mănuși de piele și un hanorac cu glugă de surfer, ceea ce mi s-a părut ciudat pentru că era cald afară. Abia apoi mi-am dat seama că era Dylan. M-am întrebat: ‘Ce se întâmplă aici?’”
Sesiunea a inclus piesa „Wiggle Wiggle”, pe care Slash a învățat-o pe loc în studio. El a descris atmosfera ca fiind relaxată, cu George Harrison implicat în înregistrări și discuții informale între muzicieni.
În ceea ce privește partea de chitară, Dylan i-a fi cerut să construiască un solo cu influențe de tip Django Reinhardt, lucru pe care Slash l-a interpretat ca o direcție dificil de integrat în piesa respectivă, potrivit declarațiilor sale din Guitar World.
„Nu înțelegeam de unde vine ideea asta. Nu auzisem deloc așa ceva în piesă”, povestea ulterior chitaristul GNR.
Solo-ul înregistrat nu a fost inclus pe varianta finală a albumului. În declarații ulterioare pentru Gibson, Slash a spus că materialul a fost considerat prea apropiat de stilul Guns N’ Roses, dar a privit experiența ca pe un exercițiu util într-o perioadă în care încă își dezvolta experiența de studio în afara formației sale.
Foto: Getty Images.
