A murit Mugurel Vrabete, basistul Holograf

Iulian Mugurel Vrabete, basistul trupei Holograf, a contribuit timp de decenii la succesul uneia dintre cele mai iubite formații rock din România. Cariera sa combină pasiunea pentru muzică cu pregătirea academică, fiind absolvent al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București. Iulian Vrabete a plecat dintre noi după o luptă cu o boală incurabilă, anunță trupa pe Facebook.

Mugurel Vrabete a început să cânte în liceu, interpretând cover-uri și cântând cu diverse formații locale. În perioada studenției a fondat Basorelief, un proiect de jazz-rock progresiv care a fost apreciat pentru stilul său experimental și influența asupra scenei rock românești. Atmosfera Clubului A și experiențele din anii ’70 și ’80 au modelat atât stilul său muzical, cât și abordarea artistică.

În 1987, Mugurel Vrabete a intrat în trupa Holograf, devenind basistul permanent. Prima întâlnire cu viitorii colegi s-a petrecut la un concert în Alba Iulia, eveniment care a marcat începutul unei colaborări care durează și astăzi. Alături de Holograf, Vrabete a contribuit la crearea repertoriului trupei, compunând și producând numeroase melodii de succes. Formația a devenit una dintre cele mai longevive și apreciate din România, cu sute de concerte și zeci de albume la activ.

Pe lângă Holograf, Mugurel Vrabete a colaborat cu artiști români importanți, printre care Laura Stoica, Mircea Vintilă, Nicu Alifantis, Maria Radu și Cătălin Crișan, contribuind ca instrumentist, producător și compozitor. De asemenea, a relansat proiectul Basorelief în anii 2010 și a participat la alte proiecte muzicale, inclusiv cu tineri artiști.

În anii studenției la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, Vrabete a fost parte dintr-un mediu cultural deschis, care combina studiile academice cu pasiunea pentru muzică. Într-un interviu pentru Dilema Veche, el povestește cum în atelierele facultății se ascultau formații precum Pink Floyd, Beatles sau Simon & Garfunkel, iar Club A din București reprezenta un reper cultural, unde trupele studențești cântau la ore târzii, iar jazzul și muzica experimentală aveau un spațiu de exprimare.

„Noi am fost mereu cu câțiva ani în urmă față de ce se cânta în lume. A fost un mare noroc că am putut face muzică instrumentală fără presiunea cenzurii”, spunea Vrabete.

Muzicianul observa în cadrul aceluiași interviu că muzica necomercială se adrează unui public restrâns și că piața românească este limitată în comparație cu alte țări europene. Totuși, el aprecia privilegiul de a fi putut cânta și crea după propria viziune, mărturisind:

„E un mare lux să faci muzica pe care vrei să o faci”.

Foto: Știrile Kanal D.

Web radios