După „Murmur”, trupa americană a lansat câte un album de studio în fiecare an până la „Green”, din 1988. Fiecare lansare a fost întâmpinată cu bine atât din punct de vedere comercial, cât și din punctul de vedere al criticii, dar viața agitată, faima, obligațiile noi l-au nemulțumit pe Stipe. După turneul în sprijinul „Green”, R.E.M. a făcut un pas înapoi de la turnee timp de câțiva ani pentru a face bilanțul și a se concentra mai mult pe munca de studio.
„Am făcut zece ani de turnee”, a reflectat Stipe într-o conversație din 2018 cu The Guardian. „Eram obosit, plin de adrenalină până în gât și slab ca o șină de tren. În 1989, am făcut înconjurul lumii de trei ori. Tunsoarea mea din timpul acelui turneu ar trebui să indice starea mea de spirit: au fost cele mai proaste patru tunsori din anii '80, combinate într-una singură”.
Michael Stipe, 1987
Michael Stipe, 1988
Michael Stipe, 1989
Din fericire, criza coafurilor lui Stipe nu a fost suficient de dezastruoasă pentru ca fanii să se disperseze. În 1991, R.E.M. a lansat „Out of Time”, cel mai de succes album al lor, cu „Losing My Religion”, „Shiny Happy People” și „Radio Song”. Single-urile au ușurat tranziția trupei de la alt-rock la o trupă mainstream care umplea stadioane.
„Automatic for the People” și continuarea sa mai energică „Monster” i-au urmat lui „Out of Time”. Deși primul trece testul timpului ca fiind unul dintre cele mai bune LP-uri ale trupei, Stipe a ales „Strange Currencies”, de pe al doilea, drept a doua favorită a anilor '90.
„A fost versiunea noastră a muzicii rock”, a spus Stipe despre „Monster”. „U2 ieșiseră cu „Achtung Baby”, unde și-au permis să devină teatrali; a existat un element de acest gen. Grunge-ul venise și era ceva foarte eliberator și în el. Așa că am optat pentru ceva complet diferit, ceva mai asemănător circului și exagerat. A fost glam rock, practic. Ne întorceam la T. Rex și Mott the Hoople și îl duceam înainte, în locul unde era grunge-ul, după „Achtung Baby”. Acestea au fost curentele și albumele care m-au influențat și m-au făcut să mă gândesc: „Cine suntem noi în toate acestea? Peisajul s-a schimbat și unde ne aflăm?'”
Fotografii: Getty Images/ Guliver.
