Interviu de Maria Ciurea
„Pentru mine, discografia Vița de Vie are efectul unui album de poze. Mă uit în trecut și văd cum eram în ’97, cum eram in ’99 și-mi aduc aminte vremurile. (...) Este un proces dual de descoperire și de vindecare.”- Adi Despot
Vița de Vie 360 va reprezenta culminarea unui morman de experimente muzicale din cei 27 de ani de activitate a trupei. Sunetul imersiv va permite conectarea la un cu totul alt nivel în universul atât de complex, creat de-a lungul timpului de membrii celui mai popular grup de rock alternativ de la noi. Fiecare dintre cele patru personalități ale trupei înseamnă, în același timp, diferite etape ale vieții artiștilor, prin care vom fi plimbați. De la momentele din adolescența lipsită de griji în care băieții cântau la chitări neamplificate, trăire pe care artiștii o repetă astăzi prin Vița de Vie Folk, până la momentul pe care Despot îl numește „miracolul” de a fi cântat cu Filarmonica de Stat Târgu Mureș, sub bagheta lui Remus Grama, moment în care Vița de Vie Simfonic a luat naștere. Băieții își deschid, astfel, în fața noastră „Albumul de fotografii” și ne invită pe 17 noiembrie să trăim pentru prima dată, alături de ei, toate aceste etape ale vieții. În plus, sperăm ca fanii să poată auzi pentru prima dată live într-un concert noua piesă a trupei, „Între Valuri”, lansată în premieră la „Morning Glory”.
Despre concert, dar și despre procesul de descoperire și vindecare prin muzică, am vorbit cu solistul trupei Vița de Vie, Adi Despot, într-un interviu exclusiv pentru rockfm.ro. Biletele sunt disponibile pe kimaro.iabilet.ro.
Puteai avea o rețetă confortabilă până acum. Și totuși, ai încercat să eviți clișeele comerciale și mainstream-ul, să experimentezi și să te reinventezi. Ți-a plăcut în largul mării, între valuri, departe de țărm.
N-am fugit de mainstream, adică mi-ar plăcea ca Vița de Vie să fie cea mai mainstream trupă din România, dar cu muzica pe care o face. Nu cred că avem șanse. Suntem foarte bine aici unde suntem. Este chiar mai mult decât ne-am dorit. Nu ne-am imaginat în 1996, când ne-am apucat de muzică, faptul că vom ajunge până aici. Ne place să experimentăm. Suntem niște copii din ăștia cărora nu ne place sa ne jucăm cu jucăriile dintr-un singur magazin din mall, ne place să ne jucăm cu jucăriile din toate magazinele din mall.
Single-ul pe care tocmai l-ați lansat face parte dintr-un album pe care îl aveți deja în minte?
Single-ul face parte dintr-un album se numeste „Lacrimă și fier” și va fi lansat pe 10 aprilie 2024.
Sunetele influențează vieți. Care e un sunet, poate atipic, care ți-a rămas întipărit în cap de mic?
Un mi minor pe o chitară acustică. E sunetul adolescenței mele. (Pe atunci) cântam o mie de cântece pe care le știam pe de rost. De la româneștile Phoenix și Celelalte Cuvinte, la Beatles, Metallica, AC/DC, Guns N’ Roses... dar între timp, începând să compun propriile piese, au trecut 27 de ani și nu-mi mai aduc aminte piesele copilăriei. Și asta e important pentru mine, cred că fiecare dintre noi are nevoie de un „trigger” care să ne readucă în perioada liceului sau facultății. În perioada în care lucrurile erau înca „safe”, când viața nu dăduse înca buzna peste tine cu facturi, aglomerație, boli și așa mai departe.
„Am impresia tot timpul că mă cos cu un ac care nu are ață în el”
Cât de autentic ești în versurile tale? Îți arhivezi viața prin piese?
Da, asta cumva mă frustrează în calitate de creator, pentru că în continuare ascult VDV și recunosc adultul care încearcă să-și vindece rănile din copilărie, prin fiecare cântec și prin fiecare vers pe care-l scriu. Cumva, privindu-mă din exterior, mi-aș fi dorit să mă fi vindecat cumva, dar am impresia tot timpul că mă cos cu un ac care nu are ață în el.
Ce te-au învățat toate genurile muzicale și formele de exprimare artistică pe care le-ai încercat până acum despre tine și despre viață? În ce fel ți-au schimbat sau format ele viziunea despre lume?
Pentru mine, discografia Vița de Vie are efectul unui album de poze. Mă uit în trecut și văd cum eram în ’97, cum eram in ’99 și-mi aduc aminte vremurile. Muzica activează memoria retroactivă poate cel mai bine. Este un proces dual de descoperire și de vindecare.
Adi Despot: “Stând în sală, în orice punct ai sta, poți să auzi exact poziția muzicienilor de pe scenă. E ca și cum te-ai afla acolo, între artiști.”
Hai să vorbim puțin despre concertul de la Sala Palatului de pe 17 noiembrie. Voi aduceți o premieră în țară cu spectacolul de vinerea asta. O să fie primul concert din România care se va face cu un sistem de sunet 360.
Da, este un sistem de sunet imersiv. Concertul se numește 360 pentru că el include toate personalitățile Vița de Vie și practic este unica posibilitate a fanilor noștri să ne vadă de jur împrejur, și electric, și acustic, și simfonic. Este pentru prima oară când se cântă în România cu un sistem de sunet imersiv, este un sistem nou de sunet brevetat anul trecut. Sistemele standard de sonorizare sunt stereo, de la stânga la dreapta. Sistemul imersiv nu are boxe stânga și dreapta, toate boxele sunt agățate deasupra scenei, astfel încât, tu stând în sală, și în orice punct ai sta în sală, poți să auzi exact poziția muzicienilor de pe scenă. E ca și cum te-ai afla între artiști pe scenă.
Sunetul te lovește din toate părțile
Da, da, cam așa cumva.
Vița de vie 360 va cuprinde cele trei personalitați ale trupei, practic trei mijloace diferite de expresie artistică. Nu întreb câte sunt, ci te rog doar să ne vorbești puțin despre fiecare și despre cum crezi tu că se vor îmbina ele.
După cațiva ani buni de Vița de Vie Electric, a apărut Vița de Vie Acustic, proiect care a devenit unul de suflet și din momentul în care am cântat pentru prima oară acustic am zis că nu mai putem să ne despărțim de el și a rămas în viața noastră. (Apoi) în 2018, la festivalul Awake, s-a întâmplat un miracol. Am cântat cu Filarmonica de stat Târgu Mureș condusă de Remus Grama și ăla a fost un alt punct de cotitură artistică pentru noi. Iată că astăzi există cel puțin trei personalități artistice Vița de Vie: electric, acustic și simfonic. Există și a patra, să nu uităm de proiectul cu Cezar Popescu. Se numește Vița de Vie folk. Adică cântăm în două chitări. E poate cel mai apropiat proiect de sufletul meu, cântatul la o chitară acustică, simplu, neamplificat.
Ați făcut deja repetiții, bănuiesc, cu sistemul 360. Cum te influențează pe tine ca performer sound-ul ăsta?
Nu. (râde) De data asta echipa tehnică este mai mult numeroasă decât personalul Vița de Vie. Cu tot cu orchestra simfonica suntem vreo 40 de oameni pe scenă, probabil că cei de la tehnic sunt vreo 50. Se lucrează intens în continuare. Vom face repetiții cu o zi inainte, iar tot ce inseamnă imersivitatea sunetului este testată în timp ce vorbim. Noi nu vom avea bucuria sistemului imersiv pe scenă. Noi cântăm foarte Old School, așa că plăcerea asta a imersivității este ceva destinat doar publicului. Unul dintre regretele noastre este că nu vom reuși niciodată să vedem Vița de Vie în timpul unui concert live din sală.
Și dacă tot vorbeam despre tehnologie. Pe 2 noiembrie, am fost contemporani cu lansarea ultimei piese The Beatles, care s-a făcut cu ajutorul tehnologiei AI. John Lennon a fost adus, după atâția ani, în urechile fanilor cu ceva nou pentru public. Ai fi de acord și ai considera că e o piesă autentică Vița de Vie dacă în viitor s-ar încerca același lucru si cu vocea ta poate?
Nu-mi dau seama în momentul de față, sunt încă potent compozițional și interpretativ. Dar, atât timp cât este o producție interesantă și corespunde principiilor mele estetice, nu văd de ce nu. Trebuie să o aud înainte, dar sunt ultimul om care se opune avansului în tehnologie, sunt primul care sparge ușa acolo.
Care este piesa Vița de Vie pe care tu o consideri un 360 al vostru ca trupă? Dacă ar fi să rămâi cu o singură piesă și să spui, da, frate, despre asta este Vița de Vie.
Aș putea spune că este „Metaforă de toamnă”, pentru că este o piesa care are și lacrimă, ți fier, ca să fac o trimitere la viitorul album Vița de Vie. Este o piesă care are și elemente acustice, și elemente extrem de distorsionate. Cred că sintetizează într-o mare măsură și chintesența mesajului VDV, adică lupta asta perenă între minte și suflet. E o piesă completă din punctul meu de vedere.
