Rock Evergreen

I crossed Abbey Road!

Abbey Road sau strada care a marcat istoria în urma unei ședințe de șase cadre trase de fotograful scoțian Iain Macmillan, într-o dimineață de vineri în aparență banală, pe data de 8 august 1969.

„Abbey Road” a fost ultimul album înregistrat de The Beatles și lansat într-o vineri în toamna anului 1969, coperta acestuia fiind una cu adevărat emblematică. Povestea din spatele acesteia a fost schițată de Paul McCartney și este cât se poate de simplă –  McCartney, Lennon, Harrison și Starr, toți pășind în sincron pe o trecere de pietoni situată pe Abbey Road, chiar în fața studiourilor EMI din Londra, de aici provenind și numele albumului. 

Albumul și coperta sa imposibil de uitat au făcut ca faimoasele studiouri EMI să fie redenumite în anul 1970 Abbey Road Studios, în onoarea albumului din anul precedent, studioul fiind unul dintre cele mai frecventate locuri de Beatleși, fiind unii dintre cei mai notabili clienți care le-au trecut pragul.

Astfel, pentru realizarea fotografiei, în jurul orei 11:30, în urma opririi circulației de către un polițist, Macmillan s-a urcat pe ultima treaptă a unei scări de 3 metri amplasată pe mijlocului străzii și...a făcut istorie. A fost nevoie de doar 10 minute și șase cadre pentru a realiza o fotografie atât de complexă și totuși cu un scenariu atât de simplu.


Astăzi, trecerea de pietoni este traversată anual de milioane de turiști care își doresc să pășească pe urmele celor patru, încercând să reproducă memorabila fotografie. Aceasta a devenit atât de cunoscută încât a ajuns să fie protejată în mod legal, dobândind valoarea unui monument istoric, neputând fi distrusă. Totodată, pentru a păstra fresh aspectul trecerii de pietoni, aceasta este vopsită odată la trei luni, în timp ce gardurile care înconjoară clădirile de studiouri încă sunt acoperite de graffiti ale turiștilor din diferite colțuri ale lumii, care doresc să lase o amprentă unică în urma vizitei.

Totuși, un detaliu important dar care reușește să treacă neobservat în fața turiștilor extaziați este faptul că trecerea nu este nici pe departe cea originală, aceasta fiind mutată câțiva metri din motive de circulație. În acest sens, putem privi mutarea trecerii de pietoni ca pe o metaforă a imposibilității oricui de a mai „călca pe urmele” The Beatles. Ca și cum aceștia au lăsat în urmă o cale de asociere a celorlalți cu succesul lor răsunător, dar nicio modalitate de repetare a acestuia. Deși trecerea de pietoni originală nu mai există, The Beatles continuă să treacă prin timp, să înainteze și să reziste ca o adevărată legendă.


Text de Mădălina LEFTER