Unul dintre lucrurile care face muzica specială e faptul că adună oamenii împreună. Oameni cu istorii personale, credințe, valori și principii distincte, pe care muzica creată de un artist sau altul reușește să îi unească în ciuda diferențelor dintre ei. Noi toți ne-am regăsit în fața aceleiași scene cu o mulțime de străini în jurul nostru, trăind momente unice de emoție pură pe care energia unei mase de persoane cu același crez muzical reușește să le creeze. Totuși, muzica rămâne tributară paradoxului dintre nemurirea cântecelor pe care le putem păstra veșnic impregnate pe un disc sau în spațiul virtual și efemeritatea momentelor unice pe care le trăim împreună cu cei care au generat acea muzică, care ne însoțește apoi în viață și care reușește să schimbe viața unor întregi generații.
Trăim perioada unei schimbări generaționale în muzică. Mulți artiști - Aerosmith, Elton John, KISS, Eagles, Dead & Company, Foreigner - se află în turnee de adio sau deja le-au încheiat. La fel, în cazul multor alți muzicieni, este posibil să nu mai avem multe ocazii pentru a-i vedea live, deși nu și-au anunțat oficial retragerea. Anul acesta am trăit câteva astfel de momente, datorită concertelor din România susţinute de veteranii Guns N’Roses, Depeche Mode ori Iggy Pop. Oricât de trist ar fi acest „rămas bun” pe viu pe care trebuie să ni-l luăm de la artiști care ne-au marcat viața și mai nefericit e atunci când ei pleacă definitiv de pe această lume. Este și cazul a patru muzicieni ce au contribuit fundamental la istoria muzicii și care ne-au părăsit în vara care s-a încheiat, cel puțin calendaristic.
SINÉAD O’CONNOR
8.12.1966 – 26.07.2023
Cântăreața irlandeză, premiată de-a lungul timpului cu Grammy, Billboard Music Awards şi MTV Video Music Awards, lasă moştenire o muzică îndrăgită de milioane de oameni, în frunte cu cea mai cunoscută piesă a sa, Nothing Compares 2 U. Rămâne însă și amintirea unei artiste care a luptat întreaga sa viaţă pentru drepturile omului şi eliminarea inechităţilor din societate, O’Connor atrăgând constant atenția asupra problemelor legate de abuzarea copiilor, rasism, sănătate mintală sau drepturile femeilor. Memorabil rămâne momentul în care, în 1992, în emisiunea Saturday Night Live, a rupt o poză a Papei în semn de protest contra abuzurilor din Biserica Catolică. Controversată prin opiniile ferme, Sinéad O’Connor a fost o portavoce pentru subiecte socio-politice sensibile, vorbind întotdeauna deschis, inclusiv în muzica ei, de la Universal Mother la Theology, despre propriile traume, crezuri şi provocări existențiale.
RANDY MEISNER (The Eagles)
8.03.1946 – 26.07.2023
Basistul şi cantautorul Randall Herman ‚Randy’ Meisner rămâne definitiv în memoria publică în primul rând ca membru fondator a legendarei trupe The Eagles, deopotrivă ca instrumentist și ca posesor a unei voci cu totul speciale, dacă ne gândim la hit-uri Eagles care îi poartă amprenta, precum balada Take It To The Limit din 1975. Trebuie avut însă în vedere că, pe lângă întreaga discografie a uneia dintre cele mai importante trupe Rock ale istoriei, la care a avut o masivă contribuție, Randy rezistă în amintirea melomanilor și pentru faptul că a participat la înregistrarea albumelor unor muzicieni precum Waylon Jennings sau James Taylor şi că, în vara lui 1967, cu trupa sa The Poors, a cântat în deschidere la Jimi Hendrix Experience în New York. Alături de The Eagles, Randy Meisner a fost inclus în Rock And Roll Hall Of Fame.
JOHN GOSLING (The Kinks)
6.02.1948 – 4.08.2023
Debutul pianistului John Gosling în influenta trupă britanică The Kinks, a fraţilor Dave şi Ray Davies, a fost cu single-ul şi albumul Lola, ce a dominat topurile muzicale din UK și SUA în 1970. Gosling a continuat apoi să cânte la clape și, deseori, cu vocea, pe toate celelalte discuri scoase de Kinks, înainte de a lua decizia abruptă de părăsi grupul în 1978. Muzicianul a fost, de asemenea, membru fondator al spin-off-ului The Kast Off Kinks, un grup compus din foști membri ai trupei originale, alături de John Dalton, Mick Avory și Dave Clarke, format în 1994, în care a rămas activ până la pensionare, în 2008. The Kinks, una dintre cele mai importante trupe din British Invasion-ul anilor ’60-’70, datorează enorm din evoluţia sa în zona experimentului muzical şi teatral contribuţiei lui John Gosling, indiferent că ne gândim la Percy sau la Preservation Act.
ROBBIE ROBERTSON (The Band)
5.07.1943 – 9.08.2023
The Band, formaţia care şi-a transformat numele în renume din postura de acompaniatoare a lui Bob Dylan, a schimbat profund cursul culturii Pop(ulare) de la finalul anilor ’60 cu primele albume ce au urmat separării de Dylan. În calitate de compozitor principal, chitarist și lider a lui The Band, Robbie Robertson a avut un rol fundamental în cristalizarea genului Americana, ca fuziune de rock & roll, blues, folk și country. După disoluția trupei, a format un parteneriat creativ fructuos cu regizorul Martin Scorsese, lucrând la OST-uri precum Raging Bull, Casino sau Killers of the Flower Moon, ultimul având programată premiera la noi în cinematografe în octombrie. Robbie Robertson a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame și Canadian Music Hall of Fame, alături de The Band, iar Rolling Stone l-a plasat pe locul 59 în topul celor mai mari 100 de chitariști ai lumii.
