Am fost la avanpremieră la „Taximetriști”, fără să fi apucat să văd spectacolul de teatru din care s-a născut producția cinematografică, și cred că e un film românesc excelent. Demonstrează că inteligența și creativitatea artistică puse în slujba unei comedii o pot face pe aceasta populară. Nu atât de populară precum comediile care abuzează de umor gros, căznit, și de miștocăreala ieftină, dar cu siguranță apreciată.
Filmul „Taximetriști”, scris de Bogdan Theodor Olteanu și de Adrian Nicolae, se bazează pe un text deja validat de exigențele unui public cultivat, cel de la Apollo 111, pe niște profesioniști – prestații impecabile pentru Maria Popistașu, Alexandru Ion, Rolando Matsangos, actori sadea și în teatru, și în film –, și pe o translatare adecvată a mijloacelor de pe scenă pe marele ecran.
„Taximetriști” reprezintă intrarea în cinematografie, pe ușa din față, a unui spectacol de teatru independent din România, o premieră importantă.
Gândit și scris impecabil „Taximetriști” e o producție concepută pe gustul publicului larg, fără compromisuri care să aducă atingere actului creativ. Mizează pe un succes comercial, care însă nu e căutat cu lumânarea precum în producțiile prefabricate pentru vânzări sigure și mari. Limbajul folosit de personaje e licențios, dar nu alunecă în trivial ostentativ – se înjură ca pe stradă sau la volan, sună verosimil, însă nu se face paradă de violență lexicală, doar pentru a se atrage atenția. Cuvintele sunt dezbrăcate și ne arată părțile rușinoase cu o noimă artistică, nu cu scopuri meschine, de a da din coadă, de a ciuli urechile spectatorilor, de a face mahalaua să se simtă confortabil.
O notă bună și pentru personajul croit „measure to measure” pentru Cosmin Nedelcu – Micutzu. Acesta creionează pertinent și convingător un personaj în antiteză cu percepția publică față de el, accentul umorului căzând aici pe ineditul ipostazei, nicidecum pe glume fără perdea.
Insist asupra calității scriiturii, întrucât găsesc că de aici provine marea forță a filmului „Taximetriști”. Spectatorii vor identifica lesne în vorbele personajului interpretat de Maria Popistașu retorica maniheistă, vocabularul marginal, autosuficiența cu mâinile în șold, aroganța vulgară, atribute ale discursului susținut de Dana Budeanu. Ar fi fost foarte simplu să se apeleze la sintagme utilizate de personaje care și-au construit repede un succes îndoielnic. Scenariul însă le pastișează, le prelucrează creativ, le contextualizează, transformându-le în ilustrarea expresivă a unui tip de mentalitate împărtășit destul de larg în societatea românească.
„Taximetriști” face o cursă pe cinste – merită multe stele pe aplicație nu din teama că mai nimerești vreodată în mașina lor, ci pentru că realizatorii și actorii n-au umblat la maimuță, nu schimbă tariful la fiecare intersecție și nici nu ne ocolesc șmecherește prin tot orașul.
