În Terra Dacica, ultimul ținut vizat de rezidența de storytelling digital pornită de Cronicari Digitali, platforma culturală creată de Zaga Brand și Asociația HumArt, am rămas mai multe zile în Țara Hațegului. O zonă cu atât de multe lucruri de făcut și vizitat încât ai nevoie de încă o viață doar ca să spui că le-ai bifat. Noroc că există un drum din bornă în bornă de ViaTransilvanica, prin care se pot ghida explorările. După borne ne-am ghidat și în ”Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica”. Tabăra de bază a fost instalată pentru trei zile în Sălașu de Sus, în satul Mălăiești din județul Hunedoara. Aici este una dintre cele mai frumoase povești ale unei afaceri create pentru a ajuta comunitatea. Asociația de Turism Retezat, cu sprijinul generos al Romanian-American Foundation, a cumpărat o pensiune în a cărei refacere a investit consistent, fără a-i distruge ancorele care o integrează perfect în peisajul de munte. Casa Cânda. A adus localnici să facă ceea ce știu ei cel mai bine, între care nu ai cum să nu le remarci pe doamnele de la bucătărie, Marghit, Gabi și Tatiana, care au grijă de fiecare călător ca și cum ar fi copilul lor. Fac o mâncare divină și îți dau senzația că ai venit într-o familie. Este meritul Ancăi Rusu, manager Destinația Ecoturistică Țara Hațegului, care povestește cu atât de multă pasiune despre fiecare piatră și colțișor din ținut încât e ușor de înțeles cum un om îndrăgostit de natură a reușit aproape să mute munții din loc. Să-i mute mai aprope de turiști și de un turism sustenabil.
La mai puțin de 30km de Mălăiești se află Sarmisegetuza. Fosta capitală a Daciei Romane – Sarmisegetusa Ulpia Traiana, face aluzie prin numele ei la fosta capitală dacică (Sarmisegetusa Regia) care se găsește în munții Orăștiei, la 40 km depărtare
Ruinele Sarmizegetusa Ulpia Traiana sunt cel mai interesant obiectiv turistic din această zonă, oferind turiștilor imaginea unui oraș roman, la fel ca multe altele, cu forul, palatul augustalilor, thermele, amfiteatrul, edificiile publice și particulare. În 1982 a fost inaugurat un muzeu unde se află expuse obiecte de argint și bronz, ceramică, statuii ale zeilor romani, monede, pietre de mormânt, medalioane, mozaicuri, fibule și altele.
Amfiteatrul, destinat spectacolelor și manifestărilor religioase, a fost blocat după retragerea aureliană din 271 cu monumente funerare, devenind o fortăreață ușor de apărat. Lângă acesta poate fi văzut templului zeiței Nemesis, un atelier de sticlărie și sanctuarul închinat zeilor medicinei. În cel mai îndepărtat colț se află forul, centrul orașului, unde aveau loc activitățile politice și judiciare. În afara fortificației se găseau gospodăriile, casele, cimitirele și alte construcții. Aici romanii au amenajat o rețea de canale pentru a dirija apa termală spre bazinele săpate în pământ. Astfel, lacul a devenit un loc de cult, unde s-au descoperit motive dedicate zeităților tămăduitoare.
Încă de la fondare, Sarmizegetusei i s-a acordat statutul de colonie, ulterior primind o serie de privilegii suplimentare, râvnite de toate comunitățile urbane din provinciile romane. Metropola însuma o suprafață totală de aproximativ 100 de ha, pe care locuia o populație formată din 20-30000 de oameni. Zona exterioară a sitului arheologic dezvăluie urmele unei vieți vibrante ce însuflețea urbea. În imediata apropiere a sitului poate fi vizitată și colecția de interior a Muzeului de Arheologie Sarmizegetusa, pentru o întregire a viziunii pe care ți-ai format-o despre lumea stăpânită de romani.
Peste drum de ruinele Sarmizegetusa Ulpia Traiana se află o bornă ViaTransilvanica, chiar lângă primărie, unde orice călător însetat găsește apă proaspătă pusă într-o sticlă de localnici ”ca să fie calea bună”.
De la ruine se poate ajunge ușor către Muzeul Satului Hațegan, așezat în partea de vest a depresiunii Hațegului, în satul Peșteana. Este o zonă bogată în monumente vechi de cult, cetăți, rezervații naturale și situri arheologice.
Muzeul Satului Hațegan este reprezentat de o gospodărie hațegană tipică, o casă bătrânească restaurată, piese reprezentând fierăritul local, unelte agricole și ceramică, piese de port, țesături, mobilier, cărți și docimente vechi, fotografie etnografică, monede și bancnote, obiecte din gospodării domnești, unele de origine austro-ungară, pietre de moară, fosile și un frumos sarcofag roman, lucruri mici cu poveste.
Clădirea din lemn de stejar și piatră, cu o prispă lungă și acoperiș din țiglă, în care a fost amenajat muzeul datează din jurul anului 1900 și este singura din zonă care s-a păstrat integral. Ea însăși are o istorie interesantă, treptele din piatră având proveniență romană, aduse de la Sarmizegetusa. Casa a fost achiziționată de Nenea Antonică, fost fotoreporter și tehnician fotograf pasionat de etnografie și folclor, în anii 1990, cu intenția clară de a o transforma după restaurare într-un muzeu al comunității. Sutele de obiecte expuse au fost cumpărate de la localnicii din Peșteana și din celelalte localități din Țara Hațegului sau primite în trecut de la cunoscuți.
Câteva dintre obiectele ce erau folosite în gospodărie și le puteți vedea la Muzeul Satului Hațegan sunt plasa de păstrat pește confecționată din sârmă împletită, pisăul de măcinat condimente care nu este altceva decât o bucată de piatră în formă de tocător sau colții de fier care se prindeau de talpa încălțărilor atunci când era ghețuș.
Mica locuință rurală are o pivniță, pod și trei încăperi, în care accesul se face direct din cerdac, toate fiind în prezent transformate în săli de muzeu: „Camera de zi a țăranului”, o sală de documentare, numită de fondator „Camera de fală a ardeleanului”, alături de o bucătărie țărănească funcțională.
Mereu satele românești au fost legate de Dumnezeu, iar cele mai vechi urme ale modului în care oamenii se conectau la divinate se găsesc la Biserica Sfântul Nicolae din Densuş, judeţul Hunedoara, una dintre cele mai vechi şi cele mai enigmatice biserici de rit bizantin din România. Este printre puţinele biserici în care serviciul liturgic s-a desfăşurat fără întrerupere de-a lungul secolelor ce au trecut de la construcţia ei. De asemenea este cea mai veche biserică din România în care încă se mai ţin slujbe.
Oficial, lăcașul de cult a fost ridicat în secolul al VII-lea, iar în secolul al XIII-lea au apărut adăugiri și îmbunătățiri. Sunt însă unii istorici care susțin că la Densuș a fost, la început, un templu roman dedicat zeului Marte, templu transformat apoi în biserică. După 1720, nici interiorul, nici exteriorul bisericii nu au mai fost îngrijite.
Fundația, pereții, acoperișul și turla au fost construite din blocuri masive de calcar aduse de la 10 km distanță, din fostul oraș roman Ulpia Traiana Sarmisegetuza.
Acoperișul este realizat din plăci de piatră. Pictura murală din interior, pe un fond albastru ultramarin, a fost datată în secolul al XV-lea iar meșterul care a realizat-o și-a lăsat o semnătură simplă: Stefan. Pe unul dintre stalpi este reprezentat Pruncul Isus, imbracat in costul popular romanesc, ținut în brațe de Fecioara Maria. Din pacate, multe picturi au fost distruse de reformiști în perioada Evului Mediu.
La câțiva pași de ea, cam 10 minute de mers pe jos prin sat, se află un punct gastronomic local – LuciAna, unde se mănâncă bine și sănătos, cu gazde primitoare, într-o grădină în care uiți de orice problemă.
Iar după ce te-ai conectat bine la pământul strămoșesc, te poți ridica și deasupra cărării ViaTransilvanica, iar la Clopotiva îți poate fi ghid chiar Toma Coconea, celebrul parapantist. Am văzut Retazul de sus, apoi am revenit cu pisioarele pe pământ ca să continui să adun experințe în ”Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica”.
După zbor, poftă de mâncare. Cu bucate tradiționale și dulcețuri din grădină, potolite în Cămara din Totești, un loc foarte fain în care Paula Bora a creat rețete de gemuri, siropuri si altele, pe care a ales să le prezinte fie în varianta lor tradițională, fie reinterpretate. Așa poți mânca dulceață de flori de mac cu căpșune, dar și dulceață din flori de liliac. Pur si simplu MI-NU-NAT!
Cronicari Digitali – proiectul cultural dezvoltat de Zaga Brand și Asociația Human Made Art – adună toate experiențele în ”Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” alături de Raiffeisen Bank România. Rezidența digitală de storytelling este susținută de partenerul de mobilitate TRUST MOTORS, partenerul video GO PRO, și partenerii media Rock FM, Dilema Veche, Spot Media și PressOne.
Un jurnal multimedia al explorărilor și descoperirilor culturale din ”Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” poate fi urmărit pe Instagram și Facebook cu ajutorul hashtagului #CronicariDigitali, dar și direct pe conturile Cronicari Digitali.
