În 2022, Reșița aniversează 150 ani de la fabricarea primei locomotive cu abur (1872), 100 ani de la construirea Fabricii de Locomotive și 50 ani de la inaugurarea „Muzeului” de Locomotive cu abur din Triaj (1972). Cu acest prilej, proiectul Cronicari Digitali își propun să promoveze orașul prin acțiunea ”50:100:150 RE: member, RE: connect, RE: discover”.
Prima parte a zilei a fost dedicată patrimoniului industrial, foarte bine reprezentat în oraș, Reșița fiind în perioada de glorie unul dintre cele mai importante centre siderurgice ale țării. Ne-am început vizita la TMK Reșița, fostul Combinat Siderurgic. Acesta a fost mândria României pe vremea comunismului, înainte să mai apară pe piață și altele similare, așa cum este, de exemplu, cel de la Slatina.
Piesele produse aici în timpul comunismului, de cei aproape 10.400 de angajați, le mai vedem chiar și acum la trenurile autohtone. Tot așa cum, multe clădiri importante din marile orașe ale României păstrează încă elemente realizare la Reșita. Un exemplu este chiar Palatul Telefoanelor din București. În prezent aici mai lucrează în jur de 1000 de oameni și se pot produce până la 50-60.000 de tone pe an.
Declarat monument istoric, Furnalul nr. 2 reprezintă una dintre „mărturiile” Reșiței industriale de altădată care au supraviețuit generațiilor de proprietari ai Combinatului Siderurgic. Primul furnal reșițean modern, adică Furnalul nr. 1, a fost demolat rapid de cei de la TMK, după ce au cumpărat combinatul. Aceeași soartă ar fi avut-o și Furnalul nr. 2 dacă autoritățile locale nu s-ar fi mobilizat de urgență, sub îndrumarea inginerului Dan Perian, autorul mai multor cărţi despre istoria industrială a Reşiţei.
Ne-am continuat călătoria pe jos, în ciuda caniculei și am ajuns la Hala Minda, un loc de care creatorii digitali s-au îndrăgostit, atât pentru noutatea și curiozitatea pe care le-a transmis-o un astfel de loc, cât și pentru viitorul promițător care i se pregătește. Clădirea face parte din strategia orașului de regenerare urbană prin industrii creative și reprezintă o avanpremieră la un proiect ambițios prin care se dorește transformarea Halei Minda într-un centru de creație și de practică pentru toți cei ce doresc să activeze în industria de prelucrare a metalului. Reșițenii se mândresc că „Minda – reconversia unui fost sit industrial într-un loc pentru comunitate și pentru industriile creative” este unul din cele două proiecte din România desemnate câștigătoare ale apelului Noului Bauhaus European (NEB), un proiect economic, cultural și de mediu al Comisiei Europene.
Printre obiectivele pe care le-am mai descoperit s-a numărat și Sinagoga din Reșița, unde am fost primit de poveștile Rabinului. Uneori nu ai nevoie decât să-i vezi zâmbetul sau să îi auzi vocea unui om ca să știi cât de norocos ești că ai ocazia să îl asculți. Așa a fost acum.
Sinagoga sau Templul din Reșița este o construcție în stil maur, de tip mare, cu o cupolă centrală înălțată, care îi dă un caracter de monumentalitate. Inaugurată în anul 1907, edificiul prezintă, la exterior, influențe neoclasice și este prima clădire din sud-estul Europei care are o cupolă realizată integral din metal, având în vedere că metalul este una dintre tradițiile municipiului.
Ne-am continua explorarea orașului cu un loc încărcat simbolic, Muzeul de Locomotive cu Abur. Acesta este cel mai mare muzeu tehnic în aer liber din Europa și a fost inaugurată pe data de 29 aprilie 1972 cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur, la Reşiţa.
Colecţia muzeului cuprinde 16 exponate, piesa centrală fiind locomotiva RESICZA, prima locomotivă cu abur construită în sud-estul Europei, în anul 1872.
Un alt loc care a impresionat a fost Dealul Crucii, cel mai înalt punct al orașului și locul în care este amplasată din 1874 Crucea lui Herglotz. Monumentul a fost ridicat în memoria victimelor Revoluției de la 1848. Priveliștea și energia pe care o ai atunci când poți să vezi de sus întreg orașul merită cele 30-40 de minute pe care trebuie să le parcurgi. Traseul începe foarte aproape de centrul orașului, trece prin pădure și oferă mai multe căi de întoarcere, unele ușor de parcurs, altele pline de aventură.
Cronicari Digitali și Raiffeisen Bank România adună poveștile în ”Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” cu susținerea TRUST MOTORS, partener de mobilitate, GO PRO, partener video și al partenerilor media Rock FM, Spot Media, Dilema Veche și PressOne.
Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica
În 2022, Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica continuă povestea celui mai amplu proiect de storyteling digital dedicat comunităților locale. Experiențele și descoperirile jurnaliștilor și creatorilor de conținut pot fi urmărite cu ajutorul #cronicaridigitali, pe www.cronicaridigitali.ro, dar și într-un jurnal zilnic de călătorie la Rock FM și pe rockfm.ro.
Rezidența itinerantă de digital stoytelling pe Via Transilvanica
Din 2021, Cronicari Digitali, platforma culturală creată de agenția Zaga Brand și de Asociația HUMART, derulează, în parteneriat cu Raiffeisen Bank, un proiect multianual tip rezidență itinerantă de digital storytelling pentru a pune în valoare patrimoniul cultural și antreprenoriatele în dezvoltare de pe Via Transilvanica. Astfel a fost realizată prima monografie digitală de pe Via, odată cu parcurgerea ei în premieră, de la un capăt la celălalt, într-un Heritage Trip special, la care au participat peste 20 de creatori de conținut (blogeri, vlogeri, instagrameri), producători video și soundtrack, jurnaliști, copywriters, fotografi profesioniști. Povestea Via Transilvanica a atins în 2021 10% din totalul utilizatorilor de rețele social media din România. 1 din 2 utilizatori de Instagram din România a fost pe Via Transilvanica pe parcursul proiectului. Peste 20 de materiale multimedia au spus povestea comunităților de pe Via, majoritatea necunoscute publicului larg.
Via Transilvanica, proiect al organizației Tășuleasa Social, este cel mai puternic traseu de călătorii tematice din România. Pe un parcurs de aproximativ 1.400 de kilometri, unește România de la Putna, la Drobeta TurnuSeverin printr-o cărare marcată și amenajată. Acest traseu poate fi parcurs după voia călătorului, fie pe etape, fie în întregime, pe jos, cu bicicleta, sau chiar și călare. Drumul traversează zece județe, 60 de comunități și promovează valorile culturale, etnice, istorice și naturale și diversitatea României în spiritul „turismului lent”.
