Povestea gigantilor de la Bon Jovi isi are radacinile in Sayreville, New Jersey, locul unde adolescentul Jon Bongiovi isi jura, ca multi altii, sa devina un adevarat rock-star.
Peste multi ani, Jon avea sa marturiseasca faptul ca ceea ce l-a adus atat de departe a fost credinta oarba in destinul sau de muzician. Si Derek Shulman, producatorul care i-a adus la PolyGram pe Bon Jovi si cel care a anglicizat numele de Bongiovi in Bon Jovi, isi amintea intr-un interviu ca ceea ce l-a frapat de la inceput la tanarul vocal a fost dorinta incredibila, arzatoare de a deveni un star urias.
Tatal lui Jon era puscas marin, iar mama – iepuras Playboy, cu o unica aparitie in revista. Jon nu a terminat liceul, preferand sa se dedice muzicii si intretinandu-se, pana la un punct, din slujbele part-time de om de serviciu sau de vanzator de pantofi de femeie.
Piesa “Runaway” i-a oferit lui Jon primul gust al succesului. Feedback-ul pozitiv primit din partea radiourilor si ascultatorilor din zona New York-ului l-au determinat pe tanarul vocalist sa isi caute muzicieni cu care sa lucreze permanent. Astfel, anul 1983 ii reuneste pentru prima oara pe membrii Bon Jovi: Jon Bon Jovi, Richie Sambora, David Bryan, Tico Torres si Alec John Such.
Richie Sambora mai cantase cu Joe Cocker si daduse probe pentru Poison si KISS. La vremea cand a fost cooptat in Bon Jovi, lui Sambora ii placea sa cante la chitara acustica la fel de mult precum ii placea la chitara electrica: detine mai mult de 120 de chitare si stie sa cante la mai mult de 13 instrumente, exceptand chitara, printre care saxofon, sitar, banjo.
Nici ceilalti membrii nu sunt straini de diversitatea instrumentelor muzicale: Jon si-a inceput aventura in muzica prin pian si a continuat cu tobele, pentru ca, mai tarziu, sa treaca la chitara si voce, David Bryan, care a renuntat la medicina pentru cariera muzicala, canta la pian si la trompeta de la 7 ani.
Tico Torres era deja un tobar versatil, incercat fiind in cele 26 de albume cu Alice Cooper, Cher, Chuck Berry, Pat Benatar, Stevie Nicks si multi altii. De asemenea, Tico s-a facut remarcat ulterior si ca pictor, expunand lucrari inca din 1994.
Detaliile inlocuirii lui Alec John Such de catre Hugh McDonald sunt inca necunoscute. Ceea ce se stie este faptul ca Hugh McDonald, cu care Jon Bon Jovi inregistrase Runaway inca dinainte sa formeze trupa, nu este nici la aceasta data membru Bon Jovi, ci colaborator ce apare doar in live-uri,
extrem de rar in clipuri sau fotografiile de grup.
De la primul album – “Bon Jovi”, 1984 – pana in prezent, formatia a vandut peste 40 de milioane de discuri in America si peste 120 la nivel international, a lansat opt albume ce au ajuns direct in topul 10 al albumelor, 10 single-uri intrate in topul 10, inclusiv patru piese numarul 1. Succesul nu s-a lasat deloc asteptat, trupa reusind sa ia discul de aurde la albumul de debut.
Concertele de deschidere pentru KISS si Judas Priest, si albumul urmator intitulat “7800 Farenheit” au creat pentru formatie o baza de fani impresionabila, insa cel de-al treilea disc – “Slippery When Wet” – a creat cu adevarat legenda Bon Jovi.
Cu piese precum “You Give Love a Bad Name”, "Livin' on a Prayer" si "Wanted Dead or Alive", LP-ul a luat albumul de aur si cel de platina in decursul primelor sase saptamani de la lansare. In decursul urmatorului an, discul se vanduse deja in sapte milioane de copii.
“You Give Love a Bad Name” si “Livin’ on a Prayer”, amandoua piese numarul 1 in topul Billboard Hot 100, au fost scrise in colaborare cu pe atunci necunoscutul Desmond Child, care le fusese recomandat de catre Paul Stanley, frontman-ul de la KISS. Colaborarea Jon Bon Jovi/ Richie Sambora / Desmond Child continua si astazi.
Televiziunile de profil au contribuit prin difuzarea intensa a videoclipurilor si a interviurilor cu Bon Jovi la transformarea formatiei si a membrilor ei in staruri de prim calibru.
Premiile curgeau, iar milioanele de fani nu se mai saturau de trupa preferata.
In 1987, Bon Jovi jucau in liga intai, alaturi de Michael Jackson, care tocmai uimea lumea cu Thriller.
In 2006, dupa aproape 30 de ani de cand un artist din afara muzicii country ocupa locul 1 in topurile country (Tom Jones, 26 februarie 1977, "Say You'll Stay Until Tomorrow"), Bon Jovi reusesc, alaturi de Jennifer Nettles de la Sugarland, sa ajunga pe locul 1 cu "Who Says You Can't Go Home".
Jon Bon Jovi a lansat in 1990 primul sau album solo: ”Blaze of Glory”; piesa care da titlul discului a ocupat locul 1 in topuri. Cel de-al doilea album solo, intitulat “Destination Anywhere”, nu a avut acelasi success precum primul in Statele Unite, dar in Marea Britanie doua dintre piese au stationat pe locul doi.
Tot doua albume solo a lansat si Richie Sambora: “Stranger in This Town” (1991) si “Undiscovered Soul” (1998).
Claparul David Bryan (Rashbaum) este autorul a trei albume solo - ” Netherworld” in 1991, “On a Full Moon” in 1994 si “Lunar Eclipse” in 2000 si a muzicalului “Memphis”.
Membrii Bon Jovi:
Jon Bon Jovi – voce principala, chitara ritmica
Richie Sambora – chitara
David Bryan - clape
Tico Torres - tobe
Alec John Such - Bas - 1983-1994
Hugh McDonald - Bas - 1994-prezent
Bobby Bandiera – chitara ritmica - 2004-present
Discografie:
Albumuri de studio:
Bon Jovi (1984)
7800° Fahrenheit (1985)
Slippery When Wet (1986)
New Jersey (1988)
Keep the Faith (1992)
These Days (1995)
Crush (2000)
Bounce (2002)
Have a Nice Day (2005)
Lost Highway (2007)
The Circle (2009)
Compilatii:
Cross Road: Greatest Hits (1994)
Tokyo Road: Best of Bon Jovi (2001)
This Left Feels Right (2003)
Greatest Hits (2010)
Live-uri:
One Wild Night Live 1985–2001 (2001)
Box-seturi:
100,000,000 Bon Jovi Fans Can't Be Wrong (2004)
