Revoluția muzicii digitale a început cu Napster, serviciul de file-sharing, închis în 2001. Napster a permis oamenilor să descarce aproape orice piesă sau album pe care l-au vrut, gratuit.
Industria muzicală (RIAA) a dat în judecată în jur de 18.000 de persoane între 2003 și 2008, în încercarea de a descuraja oamenii să descarce melodii de pe site-uri de file-sharing, cum ar fi Kazaa. Acțiunile din justiție au adus o atenție largă vis-a-vis de ceea ce inseamna furtul de drepturi de autor.
La începutul acestei luni, în timpul unei apariții la VTEX Day 2018 din São Paulo, Brazilia, Dickinson a declarat pentru revista "Conta Corrente" că firmele de productie nu au pe nimeni altcineva pe cine sa dea vina, cu exceptia lor.
"Industria muzicală și-a exploatat clienții", a spus el. "Companiile de inregistrari au facut o gramada de bani, nefacand mare lucru. Au crezut ca descarcarea va disparea pur si simplu. Dar nu a disparut, si nu au facut nimic in privinta aceasta. Nu au vazut downloading-ul ca o modalitate extraordinara de a ajunge la fani, la clientii lor. Dar trupele au vazut-o, trupele au fost cu mult înaintea de caselor de discuri".
"Brazilia, de exemplu, a avut unele dintre cele mai tinere audiente din orice țară din intreaga lume", a continuat el. "Prin urmare, pentru o trupa ca Iron Maiden, care a imbratisat Internetul foarte devreme, noi am intrat in contact direct cu oameni din Brazilia. Si asta a fost grozav pentru noi. Companiile de productie nu au reușit să înțeleagă aceasta, deoarece erau prea arogante, erau prea bătrâne, erau prea leneșe".
În cele din urmă, industria a îmbrățișat muzica digitală, dar a fost nevoie de Apple și iTunes pentru a o face.
Foto: Getty Images/ Guliver.
