In anul 1970, Al Atkins ii abordeaza pe K.K. Downing, Ian Hill si John Ellis, muzicieni ce formau triou-ul Freight. Trupa lui Atkins, in care activase drept vocal, tocmai se dezmembrase, asa ca acesta le propune sa cante impreuna si sa ia si numele fostei sale formatii – Judas Priest. Primul concert are loc in data de 16 martie 1971.
Impreuna, in urmatorii ani, baietii se indeparteaza de originile muzicale blues si se indreapta spre hard rock si spre ceea ce avea sa fie cunoscut mai apoi drept heavy metal.
Din cauza dificultatilor financiare dar si a problemelor cu managementul (casa de productie a lui Tony Iommi) Atkins si tobarul Alan Moore parasesc trupa in mai 1973. Plecarea lor reprezinta sansa lui Rob Halford. Prietena de la acea data a lui Ian Hill ii propune acestuia sa il aduca in formatie pe fratele ei, adica pe Rob Halford. Vocalul il aduce cu el si pe tobosarul din fosta sa formatie, Hiroshima, si impreuna demareaza un turneu in UK, Norvegia si Germania.
Inainte de a intra in studio pentru a inregistra primul album din cariera, casa de discuri le cere sa mai adauge un muzician trupei. Downing alege sa aduca un al doilea chitarist, adica pe Glen Tipton, care va ramane in Priest pana in ziua de azi. In aprilie 1974 acesta se alatura “zeilor metalului” si in luna august a aceluiasi an, Judas Priest lansau Rocka Rolla. Desi era nou venit, Tipton isi punea deja amprenta inconfundabila in compozitia discului.
Dupa albumele Sad Wings of Destiny si Sin After Sin (al carui producator a fost chiar fostul basist de la Dep Purple, Roger Glover), baza de fani creste simtitor si multe publicatii si case de discuri incep sa fie interesate de noua formatie.
Pe durata celor 40 de ani de cariera muzicala, Judas Priest au schimbat mai multi tobosari. In anii ’70, Simon Phillips – de la Toto, The Who, Coverdale, Gary Moore – a fost tobarul lor de studio, iar Les Binks, invitat sa se alature trupei dupa ce este remarcat in timpul unui turneu, ramane in Priest o perioada insemnata. In afara de calitatile sale de tobosar, Binks dovedeste ca este si un compozitor foarte bun, piesa Beyond the Realms of Death apartinandu-i acestuia.
Succesul colosal al preotilor lui Iuda vine in anii ’80. Muzicienii intra in aceasta decada spectaculoasa alaturi de tobosarul Dave Holland, ce activase pana atunci la formatia Trapeze. In aceasta formula, Judas Priest va inregistra sase albume de studio.
In 1980, este lansat British Steel. Piese ca United, Breaking The Law sau Living After Midnight, scurte si foarte mainstream, numai bune pentru radio, cu refrene usor de retinut, dar in acelasi timp cu un sound foarte rock, ii propulseaza pe baieti pe scena principala a muzicii rock. Acest album este considerat discul care a definit heavy-metalul, dar, totodata, care a si transformat Judas Priest in unul dintre cele mai mari nume ale muzicii internationale.
In 1982, imediat dupa un album nu foarte bine primit (Point of Entry), dar care a beneficiat de un turneu incredibil (unde opening act au fost Saxon si Accept in Europa si Iron Maiden in America), urmeaza Screaming for Vengeance, disc dublu premiat cu platina si votat pe locul 15 in topul celor mai influente discuri de metal din toate timpurile. In turneul de promovare, concertele sunt deschise de Iron Maiden, Krokus si Uriah Heep. Judas Priest erau mai populari ca niciodata.
In toata aceasta perioada, Priest isi conturasera deja profilul de trupa de concerte/ turneu, intr-un cuvant, de live, dovedind ca si acele piese care nu erau foarte apreciate pe album aveau un succes colosal cantate direct in fata fanilor.
In urmatorii ani ai deceniului 8, Priest lanseaza Defender of the Faith, Turbo (care se dorise a fi un disc dublu, ce urma sa fie intitulat Twin Turbos, dar nu va aparea niciodata in aceasta forma) si Ram It Down, dar si documentarul video Heavy Metal Parking Lot. Defender Of The Faith are un stil si un sound mai spre progresiv decat precedentul, cu toate acestea cronicile timpului il numesc Screaming For Vengeance II. Ram It Down aduce aprecierea criticii de specialitate nu numai datorita pieselor foarte bune, ci si datorita intoarcerii trupei la soundul electric si renuntarii la sintetizatoare.
Anii ’90 se deschid cu lansarea mult-apreciatului Painkiller. Acest disc este perceput drept diferit de vechile productii, fiind un album de heavy metal in forta fara compromisuri. Trupele care deschid turneul sunt Pantera, Megadeth si Sepultura. Din cauza tensiunilor de nesurmontat dintre membrii Priest, Halford paraseste formatia chiar la sfarsitul acestui turneu de promovare a discului Painkiller. In locul sau, este adus in 1996 vocalul de la trupa tribut Priest – British Steel – Tim “Ripper” Owens, alaturi de care muzicienii vor inregistra Jugulator si Demolition. Povestea incredibila a fanului care ajunge chiar vocalul trupei ce il inspirase toata viata si pentru care facuse o trupa tribut constituie inspiratia pentru crearea personajului din filmul Rock Star.
Dupa 11 ani de la separare, Rob Halford si Judas Priest cedeaza in fata presiunilor venite din partea fanilor si anunta reunirea trupei. Ripper si Priest se despart in termeni amiabili, vocalul alaturandu-se trupei americane Iced Earth.
Angel of Retribution, lansat la 1 martie 2005, este aclamat de fani, dar si de critica de specialitate. Turneul are acelasi succes global ca si discul. In iunie 2008 este lansat albumul Nostradamus. Album conceptual, primit foarte bine de fanii trupei, este sustinut de un turneu mondial urias. In 14 iulie 2009 apare un nou disc live – A Touch Of Evil – Live. Cu acest disc este castigat si un premiu Grammy pentru cea mai buna cantare live.
Din 2010 pana acum, Priest si-au bombardat fanii cu cateva vesti surprinzatoare: in 7 decembrie 2010 este anuntat turneul de adio, EPITAPH WORLD TOUR; apoi, trupa declara ca lucreaza totusi la un nou material audio; insa socul cel mai mare vine in aprilie 2011, cand KK Downing isi anunta retragerea din Judas Priest. Motivele plecarii sale sunt puse pe seama neintelegerilor ireconciliabile intre chitarist si restul membrilor, dar si management. In locul lui, pentru a continua povestea gigantilor metalului, este adus Richie Faulkner, fost chitarist in trupa lui Lauren Harris.
COMPONENTA:
Actuali membri ai Judas Priest:
Rob Halford – voce (1973–1992, 2003–prezent)
Glenn Tipton – chitara principala, chitara ritmica, clape, sintetizator (1974–prezent)
Richie Faulkner – chitara principala, chitara ritmica (2011–prezent)
Scott Travis – tobe, percutie (1989–prezent)
Fosti membri ai Judas Priest:
Al Atkins – voce (1970–1973)
John Ellis – tobe, percutie (1970–1971)
Alan Moore – tobe, percutie (1971–1972, 1975–1976)
Chris Campbell – tobe, percutie (1972–1973)
John Hinch – tobe, percutie (1973–1975)
Les Binks – tobe, percutie (1977–1979)
Dave Holland – tobe, percutie (1979–1989)
Tim "Ripper" Owens – voce (1996–2003)
K. K. Downing – chitara principala, chitara ritmica (1968–2011)
Muzicieni de studio:
Simon Phillips – tobe, percutie pe Sin After Sin (1977 – toate piesele)
Don Airey – clape, sintetizator pe Painkiller (1990 – piesa "A Touch of Evil"), Demolition (2001 – mai multe piese), Angel of Retribution (2005 – mai multe piese), Nostradamus (2008 – mai multe piese)
Jeff Martin – vocea a doua pe Turbo (1986 – piesa "Wild Nights, Hot & Crazy Days")
Tom Allom – “spargator” de sticle de lapte si de bere pe British Steel (1980 – piesa "Breaking the Law")
DISCOGRAFIE:
ALBUME DE STUDIO:
- Rocka Rolla (1974)
- Sad Wings of Destiny (1976)
- Sin After Sin (1977)
- Stained Class (1978)
- Killing Machine / Hell Bent for Leather (1978)
- British Steel (1980)
- Point of Entry (1981)
- Screaming for Vengeance (1982)
- Defenders of the Faith (1984)
- Turbo (1986)
- Ram It Down (1988)
- Painkiller (1990)
- Jugulator (1997)
- Demolition (2001)
- Angel of Retribution (2005)
- Nostradamus (2008)
