Știm că Halloweenul a trecut, dar concertul Helloween o să fie luna viitoare, iar noi vrem să te pregătim un pic pentru el. Dacă nu ți-ai luat încă bilet pentru 15 decembrie, vezi că mai erau doar 100 de bilete la Golden Circle ultima oară când am verificat, acum 3 zile.
Helloween nu a avut mereu numele ăsta. La început, în 1978, germanii denumiseră trupa Gentry. Au schimbat apoi cu Second Hell, și după, cu Iron Fist. Se pare că niciunul din numele alea nu li s-a părut potrivit, însă Helloween a rezonat cu ei. Cu ajutorul publicației Loudwire, o să îți lăsăm mai jos cele cinci albume care considerăm că sunt cele mai bune din cariera trupei.
- „Better Than Raw” (1998)
Albumul ăsta a fost promovat doar pe baza melodiilor „Hey Lord!” și „I Can”, care te prind foarte repede, deci sunt ok de difuzat pe radio. Nu ne înțelege greșit, și pe noi ne-au prins și încă ne plac, dar suntem de părere că tot albumul ar trebui cunoscut. Deși doar cele două melodii sus-menționate au fost difuzate obsesiv, „Better Than Raw” a pus puterea în stilul power metal al trupei, „Push” i-a pus în valoare vocea lui Deris, iar „Falling Higher” și „Midnight Sun” au o energie demențială.
- „Gambling With the Devil” (2007)
După ce în 2005 au încercat să se promoveze prin nostalgia vremurilor trecute, cu albumul „Keeper of the Seven Keys - The Legacy”, Helloween și-a revenit spectaculos, lansând „Gambling With the Devil”, în 2007. Ăsta e unul din cele mai puternice și intense discuri din cariera germanilor, unde nicio melodie nu e de tranziție și niciun refren nu dezamăgește. Piesele noastre preferate de aici sunt „Kill It” și „Paint a New World”.
- „Walls of Jericho” (1985)
Ăsta e un album cu care Helloween nu și-a asumat prea multe riscuri. Aici, Kai Hansen s-a bazat pe influențe Iron Maiden și Judas Priest, combinând cumva tempourile și riffurile ce defineau stilurile trupelor ăstora. Spre exemplu, „Phantoms of Death” parcă aduce a „Two Minutes to Midnight” (Iron Maiden). Singurele melodii care pot fi considerate complexe sunt „Ride the Sky” și „How Many Tears”. All in all, albumul începe și se termină puternic, iar partea de mijloc e ceva mai liniștită.
- „Keeper of the Seven Keys Part I” (1987)
Cu un an înainte de a lansa albumul ăsta, Kai Hansen a decis că nu poate fi chitarist și solist. Trupa a găsit cântărețul perfect în persoana lui Michael Kiske, în vârstă de 18 ani, care a adus influențe ceva mai melodice, spre rock clasic. Începând cu albumul ăsta, Helloween au creat un întreg gen muzical, power metal.
- „Keeper of the Seven Keys Part II” (1988)
Nu știm dacă ne împărtășești părerea, suntem oameni, deci suntem subiectivi, dar noi suntem de acord cu Loudwire când spun că discul „Keeper of the Seven Keys Part II” este cel mai bun album de power metal lansat vreodată. Conține melodii pline de mândrie și rebeliune, precum „Eagle Fly Free” și „I Want Out”, cântece jucăușe – „Rise and Fall” și „Dr. Stein”, dar și piese maiestuase, ca „March of Time” și „Keeper of the Seven Keys”.
Ce crezi despre topul ăsta, ai adăuga sau ai schimba ceva?
Foto: Guliver / Getty Images
