Înțelepciunea populară din vechime spune că în viață trebuie să faci câteva lucruri: să sădești un pom, să construiești o casă și să faci un copil. Iar, dacă tot ai făcut un copil, pune-i o chitară în mână, așteaptă să crească mare, apoi fă un album împreună cu el, pare să-și fi spus Călin Pop.
Mai în glumă, mai în serios, poate că acesta a fost punctul de pornire al discului pe care tocmai îl ascultați. Materialul realizat în formula tată-fiu, fapt nu prea des întâlnit în industria muzicală, a fost zămislit prin corespondență. Călin-tatăl și Marius-fiul și-au trimis trackuri unul altuia vreme de câțiva ani, din București în Oradea și retur, până când au ajuns la concluzia că albumul a ajuns la formula optimă.
Virtuozitatea și explozivitatea surprinzătoare a ”băiatului lui Călin Pop”, în combinație cu finețea și sensibilitatea multi-demonstrată a ”tatălui lui Marius Pop”, au generat un album pe care vă recomand să îl păstrați pe raftul cu literatură de călătorie. Îmi permit această recomandare, deoarece, de la prima audiție, spiritul și mintea vă vor zbura în direcții greu de anticipat.
Piesă după piesă, veți avea surprize în cascadă. Eu am avut una mare de tot - ascultându-l pentru prima dată în mașină, am greșit, pur și simplu, drumul spre casă. Ceea ce mi se pare de-a dreptul un compliment pentru cei doi autori.




























