Ziua Scorpions la Monsters Day

Ziua Scorpions la Monsters Day

In urma cu 49 de ani, in Hanovra, Germania, astazi binecunoscutul chitarist Rudolf Schenker punea bazele a ceea ce avea sa devina cea mai cunoscuta si mai iubita trupa de hard-rock a Europei. Legenda a inceput prin dorinta chitaristului de a canta, insa totul a prins contur abia patru ani mai tarziu, cand fratele acestuia, Michael Schenker, si vocalul Klaus Maine paresesc formatia Copernicus, in care ambii activau, si se alatura lui Rudolf in Scorpions. In primii ani, Rudolf si trupa lui se aflau sub influenta curentului beat, precum majoritatea muzicienilor vremii, asadar si muzica purta pecetea anilor ’60, insa, odata cu muzicienii nou-veniti, formatia schimba directia si scoate in 1972 albumul de debut – Lonesome Crow. Discul traseaza deja stilul distinctiv Scorpions si se bucura de apreciere in randul fanilor rock. In sprijinul albumului, baietii pornesc in turneu, ca trupa de deschidere pentru Rory Gallagher, Uriah Heep si UFO.

 

In timpul acestui turneu, UFO ii propun o colaborare lui Michael. Chitaristul gaseste oferta de nerefuzat, asa ca va parasi formatia fratelui sau, dar, de-a lungul longevivei istorii Scorpions, se va mai intoarce pentru scurte perioada in trupa care l-a consacrat. Uli Roth, prieten al fratilor Schenker, ii ajuta sa termine turneul, inlocuindu-l pe Michael, insa chitaristul nu accepta si postul oferit de membru permanent Scorpions. In aceasta situatie dificila, Rudolf destrama trupa; dorind totusi sa continue sa cante cu Roth, pe care il aprecia foarte mult, vine la cateva repetitii ale formatiei Down Road si decide sa li se alature. In curand il aduce si pe vocalul Klaus Meine. Astfel, Uli Roth, Francis Bucholz, Achim Kirschning si Jurgen Rosenthal, adica membrii Down Road, alaturi de Rudolf Schenker si de Klaus Meine, vor canta impreuna sub numele de Scorpions. Desi in noua trupa erau mai multi membri Down Road decat Scorpions, se decide totusi sa se foloseasca acest nume deoarece era mai cunoscut in peisajul hard rock din Germania si aveau si un album scos deja.

 

Schimbarile de componenta ce au survenit in istoria trupei nu au schimbat catusi de putin stilul unic al muzicii scorpionilor si nici nu l-au oprit pe catalizatorul formatiei, chitaristul Rudolf, din ambitia sa marturisita de a transforma titulatura de Scorpions in cel mai cunoscut nume al hard-rockului european.

In prima parte a anilor ’70, Scorpions isi stabilesc o pozitie solida in cultura rock. Pana in 1975, muzicienii erau deja adorati nu numai in Europa, ci starneau o adevarata manie in Japonia, unde LP-ul Trance era extrem de bine vandut. Una dintre marile realizari in materie de cucerire a publicului a fost acceptarea venita din partea rockerilor britanici, care nu se lasau convinsi foarte usor.

De asemenea, tot in ’75 incep si fructuoasa colaborare cu managerul neamt Dieter Dierks.

 

In 1977 Scorpions lanseaza un disc de referinta in istoria rockului – Virgin Killer. Coperta realizata de Stefan Bohle, managerul de productie al RCA Records (unde aveau contract si Schenker si colegii sai) a starnit controverse uriase. Imaginea ce prezenta o fata goala, aflata undeva la varsta pubertatii, le-a adus multe critici baietilor, ba chiar au fost nevoiti ca in unele tari sa retraga de pe piata coperta, insa asta nu a impiedicat ca albumul in sine sa fie foarte apreciat.

 

Succesul si noua directie comerciala a formatiei il nemultumesc pe Uli Roth, asa ca se hotaraste sa paraseasca trupa. Sfarsitul anilor ’70 si inceputul anilor ’80 ii gasesc pe Scorpions alaturi de chitaristul Matthias Jabs. In aceasta formula, baietii aveau sa cunoasa succesul colosal. Albume precum Lovedrive si Animal magnetism ii asaza in topul vanzarilor. In continuare, muzicienii nu se dezic de la controversele ce i-au insotit mereu si, cu fiecare ocazie, socheaza opinia publica printr-o noua coperta neortodoxa.

 

Concertele impreuna cu AC/DC, Aerosmith si Ted Nugent (acesta din urma este nevoit intr-unul dintre turneele impreuna cu Scorpions sa accepte schimbarea ordinii intrarii in scena, astfel, intrucat Scorpions se dovedesc a avea mai mult succes, devin ei headlineri) si inregistrarile asidue il obosesc pe vocal intr-atat de mult incat isi pierde vocea. Nedorind sa traga trupa in jos, Meine anunta ca va pleca din formatie, insa colegii sai ii ofera tot suportul si il asteapta sa se refaca in urma celor doua operatii suferite. Interventiile si recuperarile sunt remarcabile, ceea ce il determina pe un critic muzical al vremii sa noteze in acea perioada ca Meine s-a intors cu niste coarde vocale de metal.

 

Scorpionii din Germania isi continua ascensiunea fulminanta in anii ’80 si la inceputul anilor ‘90. In turneele de atunci au drept trupe de deschidere nume precum Metallica, Iron Maiden, Bon Jovi si Def Leppard.

 

Transformarile politice din Europa de Est si din Rusia isi pun amprenta si asupra temelor alese de catre muzicieni. Unul dintre cele mai importante momente ale acestei perioade este festivalul de la Moscova, unde Scorpions impart scena cu Motley Crue, Skid Row, Cinderella si Ozzy Osbourne, in fata a 260.000 de sovietici. De aici, Klaus Meine isi ia inspiratia atunci cand compune Wind of Change. Doua luni mai tarziu, adica in noiembrie 1989, are loc un episod neasteptat, dar mult sperat – caderea Zidului Berlinului. Odata cu deschiderea Cortinei de Fier, a caderii comunismului si a Zidului, piesa Wind of Change devine imnnul schimbarii in intreaga Europa.

 

Sfarsitul anilor ’90 ii arata pe Scorpions intr-o sesizabila deriva si in cautare de un nou stil, fapt ce a nemultumit fanii dedicati. Succesul de ansamblu al trupei este unul moderat. Apogeul criticilor negative primite este atins odata cu albumul Eye II Eye din 1999. Acesta are un sound complet schimbat si o directie total neasteptata ce cuprindea influente pop si techno. Probabil ca tobele electronice au fost elementul cel mai socant pentru fanii trupei.

 

Abia in 2004, anul de lansare a discului Unbreakable, Scorpions se intorc la soundul si stilul ce i-au consacrat. Urmatorii aproape 10 ani reconfirma statutul formatiei Scorpions de icon al rockului.

 

Dupa o viata intreaga petrecuta pe scena si dupa un record de peste 100 de milioane vandute, Scorpions au anuntat la 24 ianuarie 2010 ca se vor retrage din activitatea muzicala dupa ce turneul pentru albumul Sting in the Tail va fi incheiat. Au revenit asupra deciziei si au lansat un nou album  - Comeblack. Formatia lucreaza in acest moment la un produs discografic.

 

 

Membrii actuali ai Scorpions:

 

Rudolf Schenker — chitara principala si chitara ritmica, vocea a doua (1965–prezent)

Klaus Meine — voce, ocazional chitara ritmica (1970–prezent)

Matthias Jabs — chitara principala si chitara ritmica, vocea a doua (1978–prezent)

James Kottak — tobe, percutie, vocea a doua (1996–prezent)

Paweł Mąciwodabas, vocea a doua (2003–prezent)

 

Fosti membri:

 

Karl-Heinz Vollmer – chitara principala si chitara ritmica, vocea a doua (1965–1970)

Lothar Heimberg — bass, backing vocals (1965–1973)

Wolfgang Dziony — drums, percussion, backing vocals (1965–1973)

Michael Schenker — chitara principala si chitara ritmica, vocea a doua (1970–1973, 1979)

Uli Jon Roth — chitara principala si chitara ritmica, vocea a doua, ocazional, vocea principala (1973–1978)

Achim Kirschning — clape (1973–1974)

Jürgen Rosenthal — tobe, percutie, vocea a doua (1973–1975)

Francis Buchholz — bass, vocea a doua (1973–1983, 1984–1992)

Rudy Lenners — tobe, percutie (1975–1977)

Herman Rarebell — tobe, percutie, vocea a doua (1977–1983, 1984–1995)

Ralph Rieckermann — bas, vocea a doua (1993–2000, 2000–2003)

Curt Cress — tobe, percutie (1996)

Ken Taylor — bas, vocea a doua (2000)

Barry Sparks — bas, vocea a doua (2004)

Ingo Powitzer — bas, vocea a doua (2004)

 

Discografie:

 

Albume de studio:

 

In Trance (1975)

Lovedrive (1979)

Blackout (1982)

Eye II Eye (1999)

Comeblack (2011) 


Albume live:

 

Live Bites (1995)

Acoustica (2001)

 

 

Web radios