25 aprilie 2015. După amiază de aprilie în Daily Pub Galati.
Afară cald, înăuntru la fel de cald. Dar un altfel de cald. Caldură sufletească. Şase oameni inimoşi işi pregătesc instrumentele pentru probele de sunet. Robin and the Backstabbers lansează, la ceas de seară în Daily Pub, “Arhangel’sk” – ultimul lor album.
Amabil şi foarte deschis ca de fiecare dată, Robin Andrei Proca răspunde pozitiv cererii noastre de a vorbi puţin despre noul album şi alte minunăţii. Cu o bere în faţa şi cu bucuria revederii la interior începem savurosul nostru dialog.
Salut Robin! Hai sa incepem prin a merge putin in trecut. Acum 5 ani, in luna martie la Galati s-a intamplat un concert al baietilor de la The Mono Jacks. Atunci Doru [n.r. Doru Trascau – ex vocal AB4, The Mono Jacks] ne prezenta colegii de trupa si pe sunetist. Despre tine [n.r. Robin era sunetistul lor] ne spunea ca esti unul din cei mai buni oameni de studio, producator, chitarist, vocalist. Ulterior, la berea de dupa, tu ne destainuiai ca ai un proiect muzical care in curand se va lansa. Era vorba despre Robin and The Backstebbers?
Oo, da. Asta era proiectul. Si daca noi vorbeam in martie 2010, o luna mai tarziu, am si avut primul concert. Uau, acum ca m-ai intrebat asta m-a luat asa…ce repede trece timpul.
A câta oară la Galaţi ? Dacă nu mă înşel, unul dintre primele voastre concerte a avut loc în defunctul Zodiar Club Galati, în 2010. Iti mai aduci aminte cum a fost ?
Da. Aşa e. Am avut primul concert pe 28 aprilie, apropo că vine ziua formaţiei marţi, acum. Câteva zile mai târziu, pe 8 mai, am cântat al doilea nostru concert şi primul în deplasare, în Zodiar. Mi-aduc aminte că a fost incredibil de bine pentru că primul fusese cântat în faţa a patruzeci, cincizeci de prieteni şi a vreo 3, 4 oameni care s-au nimerit acolo şi apoi au rămas fani hardcore ai formaţiei. Când am venit la Galaţi nu ne ştia nimeni, au fost vreo suta douăzeci şi cinci de oameni, nu ştiu din ce motiv au venit. Am fost în mare vervă şi am cântat prost şi tare. (Râde) Acum cred ca suntem a treia sau a patra oară, dacă nu cumva număr şi vreo tură sau două când am venit cu Partizan. De fapt, da, a treia.
Te-a surprins evoluţia absolut rapidă de la o trupă noua, o curiozitate în 2010, la probabil cea mai reprezentativă formaţie de rock alternativ al ultimilor ani în România ?
Mulţumesc de compliment! Am fost foarte surprinşi, da. Fără ipocrizie sau alint, am fost incredibil de surprinşi mai ales că nu porniserăm de la încercarea de a avea succes cu o formaţie. E o poveste pe care o tot spun pentru că e adevărată. Ideea mi-a venit cand eram în muntii Călimani şi era să cântam patru, cinci concerte şi apoi să nu mai existăm ca trupă. Apoi văzând că de la concert la concert a crescut foarte repede treaba, am ajuns la primul album şi de-acolo la al doilea şi iată-ne aici.
Afirmam anterior sunteti una din trupele reprezentative din rockul alternativ. Spune-mi te rog, din punctul tau de vedere, ce inseamna rock alternativ in acest moment, ce inseamna classic rock, cum e de fapt cu partitia asta de genuri in muzica rock? Poti defini mai exact in ce parte a rock-ului va incadrati?
Nu pot si daca e sa fiu sincer am avut discutia asta acum cateva zile, apropo de albumul nostru nou, si incercand sa gasesc o suita de cuvinte care sa descrie genul si mi-am seama ca de fapt singurul raspuns pe care poti sa-l dai si sa fie si onest si altceva dacat artistic, este ce scrie pe contractul semnat cu casa de discuri: “genul abordat: rock”.
Rock alternativ nu mi se pare ca mai inseamna ceva, alternativ mi se pare un cuvant legat de anii ’90, alternative mi se pare Pearl Jam, Smashing Pumpkins si Nirvana.
Pe buna dreptate acum se mai face distinctia intre genuri ale rockului pentru ca vrei sa stii la ce mergi. Inteleg distinctia intre rock, pop-rock unde intra Holograf, hard rock unde este Trooper. Daca intrebi: astia ce canta? [n.r. Robin and the Backstebbesrs]. Poti spune: da, astia canta rock. E un fel de rock. Nu stiu daca pentru a intra in categoria hard rock trebuie sa ai o atitudine putin mai evidenta. Cantam rock dar destul de autoreferential si autoironic cumva (Rade), fara a intra in bashcalie.
De ce aţi ales să cântaţi în română şi nu în engleză, cum e trendul ?
Nu ştiu dacă trendul este să cânti în engleză, sincer să fiu. Mi se pare că era valabil mai degrabă acum zece ani când era automat de la sine înţeles faptul că dacă iţi faci o formaţie vei cânta în limba engleză, clar. Noi am început să cântăm în limba română fără sa ne punem intrebarea si fara să fim conştienţi de asta.
După aia am observat că oamenii sunt foarte atenţi la aspectul ăsta şi am primit foarte multe întrebări legate de versuri. Noi initial am vrut sa facem o formatie de cover-uri Paul Simon care-i totusi prea greu de cantat pentru altcineva (Rade) in afara de Paul Simon si formatia sa.
Si am zis “bine, eu am cateva cantece scrise, hai sa le cantam pe astea”.Si le-am cantat pe alea care erau aproape toate in limba romana. Avem, totuşi, un cântec în engleză care este şi pe internet, aşa precum o nava în derivă. Se numeşte“ The Sooner The Devil.” Dar ca sa revin la intrebare, nu pot sa-ti raspund altfel decat ca faptul a venit de la sine si in mod natural si firesc sa cantam in limba romana.
Se spune că în viaţa oricărei trupe albumul al doilea e cel mai delicat moment. După succesul primului, la ce ne putem aştepta de la “Bacovia Overdrive vol II – Arhangel’sk” ?
Da, sunt de acord. La un album mult mai bun decât primul. Alternez între disperare şi încântare ştiind care este povestea si care sunt aşteptările oamenilor pentru albumul ăsta. Oamenii se intreaba: “Ia sa vedem: primul album a fost un balon de sapun? A fost un foc de paie? Ati avut noroc? “
Eu cred ca norocul e mai putin “decisiv” in muzica. Stii trupe cu mult noroc?
Mi se pare ca oricine a reusit in acest domeniu a avut parte si de mult noroc. Trebuie sa ai si talent si cantece bune si nu e de neglijat nici volumul de munca. Dar si mult noroc.
Cred ca norocul se refera in a te naste in momentul potrivit sau a spune ceea ce spui in momentul in care ai cea mai mare rezonanta. Stii cum e, daca racnesti intr-un subsol, racnesti bine si frumos…dar daca racnesti pe varful unui munte spre o vale potrivita se poate naste un ecou foarte ok.
Faptul că aţi anunţat încă de la început că primele trei albume vor fi constituite într-o trilogie a fost doar o planificare tematică sau aveaţi deja piese pentru mai multe discuri ? Plănuiţi şi o a doua trilogie ?
Aveam piese pentru mai multe discuri, da. Ele nu au mai fost folosite ca atare. Ideea era să scoatem primul album triplu. După ce am vorbit cu oameni de prin radiouri şi cu oameni cu bun simţ, spre deosebire de noi la vremea aia (Râde), ne-au spus să nu dăm cu piciorul la atâta muncă din prima.
Şi-apoi m-am gândit câtă atenţie îi trebuie cuiva să asculte un triplu album şi să şi spună că-i bun. Şi unul dublu mi se pare mult. Vom scoate aceste trei albume aşa cum am stabilit deşi ma gandeam acum că ar fi fain ca repede după Arhangel’sk să scoatem un album care sa nu facă parte din trilogie.
Un album care sa se numeasca altfel. Sa nu fie “Vladivostok” ultimul. Stii Vladivostok e sfarsitul lumii, capatul lumii. Aşa că există posibilitatea ca între volumul II “Arhanghel’sk” şi volumul III “Vladivostok” să mai existe un alt “al treilea”, un alt album care sa nu faca parte din tematica asta.
Trilogia a fost gandita ca o calatarie inceputa de la “Stalingrad” – un moment ingrozitor al omenirii – dupa care intram in “Arhangel’sk” care este o stare de gratie – daca vrei sa explicam putin si numele – si dupa aia “Vladivostok” – capatul si sfarsitul Pamantului.
Poţi descrie în două fraze antologice albumul “Arhangel’sk” ?
Mi-e foarte greu. Încă nu l-am ascultat de la început până la sfarşit fără să dau pauză. Ascult pe bucăţi, lucrând la mix. Mâine după-amiază primim masterul, scriem un cd, mergem în maşină şi-l ascultăm. Deci încă nu ştiu să-ţi răspund acum.
Judecând după numeroasele premii obţinute de-a lungul anilor, se poate spune ca sunteţi trupa favorită a criticii muzicale din România. Va flatează chestia asta ?
Da. Mai ales că a pornit atât de inocent, naiv şi de candid toată treaba. Dac-aş fi ştiut eu despre mine că o să fac şi o să dreg şi-o să v-arăt eu vouă, probabil că m-aş fi simtit prost. Dar pentru că totul a fost din entuziasm şi dorinţă de-a cânta, da, ne flateaza.
Cum s-a produs cooptarea lui Oigan de la Kumm în trupă, unul dintre cei mai talentaţi şi experimentaţi muzicieni de la noi si un personaj aparte?
În mod absolut firesc, normal şi în urma unor procese muzicale pregătitoare (Râde).
De ziua lui ,acum doi ani, mi-a propus să fiu chitarist pentru noul său proiect (Moon Museum). Mie imi place incredibil de mult sa cant la chitara si imi placea ideea de a canta intr-o formatie drept doar chitarist, nimic altceva .
Mi-a trimis piesele pe e-mail, le-am învăţat şi a fost o chestie absolut minunată, o magie.
Apoi ascultand demo-urile pentru albumul nostru nou mi-a spus :“Daca ai vreodata nevoie de basist, din orice motiv, ştii pe cine chemi, nu ? ” (Râde) S-a întâmplat ca la maxim trei săptămâni de la discuţie sa ne spună Vlad (fostul nostru basist ) că nu mai poate face parte din trupă. Deci tranziţia s-a produs firesc.
Ştiu că aţi cântat de câteva ori de la ora 7 dimineaţa cu sala plină. Cum a fost experienţa asta?
Daaa... (Râde) Prima oara am cantat acum doi ani, doi ani si jumatate in momentul asta. Am pornit de la ideea c-ar fi mişto să începem să repetăm dimineaţa. Un an intreg am repetat incepand cu ora 9 dimineata, iti dai seama, si era o chestie incredibila (Rade ironic). Şi cineva a zis că dacă tot repetăm să şi cântăm dimineaţa. Dar cum ar fi? Si am zis: hai sa cantam! Şi-a fost incredibil .
Si apoi, ma intalneam cu oameni pe strada, prieteni de-ai nostri care ma intrebau cand mai cantam dimineata pentru ca ori nu putusera sa vina ori nu apucasera sa intre.
Iar acum cand am anuntat al doilea concert de dimineata, s-au inscris asa de multi pe evenimentul de Facebook incat a trebuit sa planificam doua zile astfel incat sa intre toata lumea. Absolut incredibil.
Ce muzica ascultă membrii Robin & The Backstebbers ?
Nu pot vorbi în numele nimănui dar acum venind de la Constanţa am ascultat un radio cu muzică pentru copii.(Rade) Toată lumea ascultă absolut orice. La modul cel mai sincer. Si nu vreau sa fiu ipocrit, dar cand cineva spune “ascult orice” de regula vrea sa spuna ca asculta orice din ceea ce-i place. Eu cu fratele meu Vladimir suntem cei mai mari fani de metal din trupă, dar mai nou, gen Meshuggah, Andrei ascultă bossa nova şi Fleetwood Mac, Oigăn e cu Modern Lovers şi Velvet Underground etc
As spune ca, cumva se simt lucrurile astea in ceea ce cantam, adica influentele noastre sunt destul de evidente, cred ca mai ales pe albumul asta al doilea. Influentele sunt mult mai evidente dar rezultatul este mult mai imprevizibil.
Daca pe primul influentele erau putin mai greu de inteles iar rezultatul cumva cumintel , la “Arhangel’sk” rezultatul mi se pare putin invers. Repet, influentele sunt foarte evidente, clare iar rezultatul este – zice majoritatea – rezultatul este wow…
La final, un mesaj pentru fanii voştri din Galaţi.
Nu pot decât să mulţumesc publicului din Galaţi pentru că a fost de-a dreptul alături de noi de la început şi pentru că este primul public netestat în faţa căruia am cântat pentru prima oară, în 2010.
