In 1961, doi elevi de 14, respectiv 16 ani, din Timisoara, formeaza o trupa de chitare electrice, urmand, precum mai multe grupuri din acea perioada, modelul britanic propus de The Shadows.
Cei doi elevi de la scoala media nr. 2 din Timisoara erau Nicu Covaci si Kamocsa Camo Bela, iar formatia se numea Sfintii.
In anul 1962, Sfintii isi fac si debutul oficial. In aceasta perioada, formatia canta foarte mult coveruri dupa trupele preferate: The Kinks, The Rolling Stones, The Animals, The Birds, The Beatles, The Monkees etc.
Din 1965, trupa renunta la numele “mistic” si isi schimba denumirea in Phoenix, la propunerea lui Claudiu Rotaru, incercand astfel sa eludeze acuzatiile venite din parte conducatorilor comunisti.
Prima compozitie proprie inregistrata este “Stiu ca ma iubesti si tu” din 1965.
De-a lungul anilor, zeci de muzicieni au participat la scrierea istoriei Phoenix. In intervalul 1962-1970, nucleul trupei este format din Moni Bordeianu, Nicu Covaci, Bela Kamocsa şi Günther Reininger; alături de ei, au mai cantat Claudiu Rotaru şi Pilu Ştefanovici, înlocuit de Dorel Vintilă Zaharia.
Urmeaza ani de succes, turnee, aparitii la televiziune, festivaluri si concerte, toate, insa, intrerupte brusc in 1970 de plecarea lui Moni Bordeaianu in Statele Unite ale Americii.
Desi parea ca totul avea sa se sfarseasca pentru Phoenix, trupa renaste intr-un mod cu totul spectaculos, dovedindu-se demna de numele ce il purta.
Dupa cateva ezitari si cautari, in 1971, lui Nicu Covaci i se alatura Mircea Baniciu la voce si chitara,
Costin Petrescu la tobe si Josef Kappl la bas, alcatuind, astfel, o formula extrem de apreciata de fani, dar si de criticii muzicali.
De aici, Phoenix lasa in urma perioada beat a inceputurilor si perioada blues imediat ulterioara plecarii lui Moni Bordeianu si intra in etapa in care inspiratia este gasita in acordurile arhaice ale folclorului romanesc.
Insa nu doar muzica se schimba, ci intregul concept Phoenix: rock-ul compus dupa teme folclorice este sustinut in concerte de o scenografie adecvata, iar decorurile si costumele poata aceeasi amprenta a “renasterii” muzicale.
Albumele “Cei ce ne-au dat nume” si “Mugur de fluier”, sutele de concerte incredibile din tara, participarile la festivaluri din afara tarii, dar, mai ales adoratia din partea fanilor au facut in anii ’70 din Phoenix cea mai iubita trupa din tara.
Pasiunea pe care Phoenix o starnise printre romanii de toate varstele era incomparabila cu tot ceea ce se intamplase in istoria muzicii din Romania si avea sa ramana neegalata pana in ziua de azi.
In anul 1975 apare albumul “Cantafabule”, considerat de multi drept cel mai bun produs discografic din istoria rock-ului romanesc.
Cu putin timp inainte de inregistrare, Phoenix isi ajusteaza din nou componenta: lui Nicu Covaci, Mircea Baniciu si Josef Kappl li se alatura Ovidiu Lipan si Gunther Reininger (care se intorcea in formatie dupa o absenta de trei ani).
Aceasta este, in opinia multor comentatori ai fenomenului Phoenix, formula ideala de expresie muzicala a trupei. Muzicienilor mentionati li se adauga mai vechii colaboratori, poetul Serban Foarta si scriitorul si regizorul Andrei Ujica, pentru elaborarea textelor.
Dupa un an de absenta din Romania, Nicu Covaci se intoarce, dar numai cat sa isi ajute colegii sa iasa din tara. Episodul “evadarii” ascunsi fiind in boxele Marshall si Selmer a ramas celebru in istoria Phoenix, dar si a comunismului romanesc.
In perioada imediat urmatoare plecarii din tara, in Romania nu s-a mai stiut nimic despre muzicienii din Phoenix. Mircea Baniciu, singurul ramas aici, este sub atenta supraveghere a Securitatii, chestionat fiind de autoritatile comuniste o perioada.
In scurt timp, vestile despre sosirea lui Covaci si a celorlalti baieti in Germania sunt anuntate prin intermediul Radio Europa Libera.
Mircea Baniciu isi va continua cariera in Romania prin muzica folk; in acest timp, in Germania, baietii se reunesc cu Moni Bordeianu, pentru o perioada, si il cunosc pe violonistul Mani Neumann, care va deveni membru important in formatie.
Pe 20 decembrie 1989, chiar in timp ce sustineau un concert, baietii din Phoenix sunt anuntati de evenimentele ce se petreceau in Romania. Dupa Revolutie, neasteptata revenire a muzicienilor ii aduce din nou in prim plan.
Piesele binecunoscute (exista si cateva compozitii noi, insa mult mai putine si nu atat de apreciate, comparativ cu cele consacrate), reeditarile albumelor mai vechi, turneele si aparitiile televizate, interviurile, cartile autobiografice sau biografice, toate necenzurate, de aceasta data, au mentinut Phoenix in linia intai a muzicii romanesti, inregistrand un succes remarcabil chiar si in randul generatiilor foarte tinere, ce ii cunosc in aceasta perioada pentru prima data pe monstrii rock-ului romanesc.
