Se ştie că genuri muzicale precum rock-ul, rap-ul şi punk-ul au pătruns în marile orașe ale ţării cu ceva vreme înainte de Revoluţie. Ceea ce nu prea se ştie e că la începutul anilor 90 au existat nuclee de muzică bună şi prin oraşe mai mici precum Caracal. Acolo, toţi cei care nu-şi spălau creierii cu Mădălina Manole, dar făceau poze la panaramă prin cimitir, îşi formaseră o comunitate închegată de rockeri care, în mod surprinzător există şi în zilele noastre. Curios să aflu mai multe despre metaliştii orașului în care cimitirul e pe strada Învierii, am discutat cu Claudiu Marghiolu, un profesor de filosofie din Caracal care a făcut parte din primul val de rockeri de acolo.
VICE: Cum a început totul?
Claudiu Marghiolu: Rock-ul m-a prins mai serios prin clasa VIII-a, când m-am apucat şi de cântat la chitară. Înainte de Revoluţie ne adunam prin parc, La Vulturi. Nu mai ţin minte cine numise locul aşa, dar ştiu că se inspirase din romanul lui Gala Galaction cu acelaşi nume. Pentru că nu existau mobile pe vremea aia, ne întâlneam zilnic acolo, la şase. Cântam, fumam, beam, filosofam, ascultam muzică bună şi ne certam cu cei care se luau de noi.
Cite tot articolul pe www.vice.com/ro/ - http://www.vice.com/ro/read/rockerii-din-caracal-se-luptau-pentru-muzica-lor
