M-au exmatriculat 3 zile când eram în liceu pe motiv că aveam lanț la blugi. De fapt, protestam cu argumente în fața dirigintei care ne ascundea toate opționalele dintre care aveam de ales ca să introducă în orar și mai multă matematică, informatică și fizică, deși aveam deja câte 6 ore pe săptămână din fiecare. Ca să îmi închidă gura, mi-a spus că lanțul de la pantaloni este o armă albă, ceea ce încalcă regulamentul școlar, și să mă întorc peste trei zile.
Știa că greșește și că eu îi pot influența pe restul colegilor să nu accepte propunerile dumneaei de materii. Am ieșit din clasă, dar în urma mea colegii au făcut și ei tărăboi până a ieșit așa cum ne doream. Și cum era drept. Să știm toate opționalele și să alegem singuri ceea ce vrem!
Se întâmpla acum 10 ani. Lanțul de la pantaloni este un accesoriu expirat astăzi, dar nu și nevoia de a arăta ceea ce mă reprezintă, fapt care, într-un fel sau altul, se manifestă la fiecare dintre noi. Când îmi amintesc de felul cum mă îmbrăcam atunci am aceeași reacție ca a lui Jon Bon Jovi când se uită la primele sale clipuri... Doamne, ce era în capul meu?! Probabil trebuia să trec prin niște etape din viață ca să îmi dau seama că nu lanțul de la pantaloni mă reprezenta, ci atitudinea mea. Să îmi dau seama că...
Nu contează ce porți, contează cum te comporți.
Nu ai nevoie de plete ca să fii rebel, ci de curaj, cuvinte și ambiție.
Nu-i necesar să te naști bogat ca să fii bogat. Iar a fi bogat nu presupune să ai numai bani, ci și cunoștințe, înțelepciune și... prieteni.
A fi rocker este o chestiune de atitudine, valori și curaj. Ele te reprezintă, alături de acțiunile tale. Restul... dust in the wind.
C.
