Daca e joi, se stie. La Rock FM este Monsters Day! Saptamana aceasta iti aducem pe frecvente ziua Aerosmith. Cele mai tari piese, insotite de informatii, isi vor face loc in program.
Cea mai bine vanduta trupa americana de rock a tuturor timpurilor, castigatoare a partu premii Grammy, zece premii MTV Video Music Awards, membra a Rock and Roll Hall of Fame, detinatoare a celor mai multe albume de aur si de multi-platina acordate vreodata in America, dar, cel mai important, una dintre cele mai iubite formatii de hard-rock.
In 1969, Chain Reaction (cunoscuti anterior drept The Strangeurs), formatia infiintata de tobarul Steven Tallarico, si Jam Band, formatia lui Joe Perry, unde activau si Tom Hamilton si Joey Kramer, au concertat in acelasi club, ceea ce i-a starnit lui Tallarico (a.k.a. Tyler) o idee de sute de milioane de dolari: sound-ul de free-form si de blues al trupei lui Perry ar fi mers perfect cu sound-ul Chain Reaction.
Astfel, in 1970, dupa indelungi sedinte de cautare a unui nume potrivit (asezonate cu droguri si reluari din Three Stooges), Joey Kramer le propune noilor sai colegi numele castigator: Aerosmith.
Li se adauga si prietenul din copilarie al lui Steven, Ray Tabano, care avea sa se ocupe de chitara ritmica, dar, imediat in 1971, la un an de la formarea Aerosmith, acesta este inlocuit cu Brad Whitford, si el fost student la celebra scoala de muzica Berklee, ca si tobarul Kramer.
Mai tarziu, Tabano avea sa se intoarca in gasca Aerosmith ca parte din echipa de turneu si director de marketing.
Inca de la inceput, Tyler, care fusese tobar si numai ocazional asigurase partea de backing-vocal in vechea sa trupa, a impus conditia ca el sa fie front-man-ul si vocalul noii formatii.
In formula Tyler, Perry, Hamilton, Whitford si Kramer, aceeasi in care astazi, patruzeci de ani mai tarziu, umplu stadioanele in toata lumea, concertau si atunci, in primii ani de existenta a trupei, la toate balurile de absolvire ale liceului, la toate petrecerile colegiilor si in toate cluburile din New Hampshire.
In 1972, anul in care Steven Tallarico isi schimba numele in Steven Tyler, are loc si marea intalnire cu mogulul industriei muzicale, Clive Davis, care le ofera un contract la Columbia Records.
Discul eponim lansat in ianuarie 1973 ii poarta mai aproape de succesul colosal pe care aveau sa il cunoasca foarte curand. “Get Your Wings” le aduce albumul de aur, dar “Toys in the Attic” ii transforma in gigantii Americii.
Armata Albastra, cum isi numeau muzicienii din Aerosmith cohortele de fani imbracate intotdeauna in blue-jeans ii insotea peste tot si devenea din ce in cemai numeroasa.
In 1976, imediat dupa lansarea acestui al treilea album, trupa demareaza primul turneu de stadioane, ca head-lineri. 80.000 de fani veniti sa ii vada la fiecare show nu mai reprezenta o utopie, ci o obisnuinta.
Insa si muzicienii le aratau fanilor, la randul lor, aprecierea: formatia plateste cautiunea (adica, 3652 $) pentru 52 de fani ce venisera la un concert, dar incalcasera interdictia de a fuma in respectiva locatie.
Visul devenea realitate, iar atitudinea cu care isi incepusera activitatea muzicala se dovedea cea corecta: in autobiografia sa, “Walk This Way”,
Tyler povesteste despre modestia ce ii caracteriza inca de cand infiintasera formatia: voiau sa fie cea mai mare trupa de rock existenta, voiau sa aiba totul.
Insa odata cu succesul inimaginabil, membrii Aerosmith se confruntau si cu accentuarea dependentelor de droguri si de alcool.
Inceputul caderii a venit in 1978, cand baietii de la Aerosmith accepta un rol refuzat de cei de la Rolling Stones, pe bune motive, se pare. Aparitia in filmul lui Robert Stigwood – “Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band” - este un dezastru total.
Un an mai tarziu, componenta ce innebunise America si Europa este dizolvata: Perry paraseste trupa si este inlocuit cu Jimmy Crespo.
In 1981, Rick Dufay vine in locul lui Whitford, intrucat si cel de-al doilea chitarist alesese sa plece din formatie. Tyler isi ia si el liber un an ca sa se refaca in urma unui accident de motocicleta.
Numai drogurile si alcoolul nu ii parasisera niciodata pe “Baietii Rai din Boston”.
Nici aparitiile muzicale sau cele din concerte nu mai beneficiaza de acelasi entuziasm din partea publicului. Pe durata anilor ‘82-‘83, Perry si Whitford mai dadusera cateva concerte impreuna, iar Aerosmith se straduia sa mearga mai departe.
Insa, chiar pe 14 februarie 1984, dupa ce nu isi mai vorbisera foarte mult timp, “gemenii toxici” Tyler si Perry se reintalnesc si discuta despre o posibila reuniune.
In luna aprilie a aceluiasi an, trupa revine in vechea formula, dar si cu o noua aditie: managerul Tim Collins.
Reintoarcerea ca lideri ai Armatei Albastre nu se dovedea simpla, iar dependeta de droguri si alcool nu ajuta deloc. Colaborarea cu Run DMC, care realizasera un cover dupa “Walk This Way”, impinge formatia inapoi in lumina reflectoarelor. MTV difuza non-stop videoclipul, iar fanii isi aminteau cine sunt Aerosmith.
Noul manager vede, insa, dezastrul ce statea sa se repete, asa ca in semptembrie 1986 ii someaza pe toti membrii sa se trateze de dependente si le promite ca, in cazul in care reusesc sa isi schimbe modul de viata, el ii va reinventa si ii va transforma, pana la inceputul anului 1990, in cea mai mare trupa a lumii.
Din 1987 putem vorbi de partea a doua a istoriei Aerosmith. Pe albumul “Permanent Vacation” beneficiaza de ajutorul lui Desmond Child, acelasi care compusese hiturile formatiei Bon Jovi.
Urmatorii 20 de ani din viata formatiei se impart intre vanzarile concretizate in albume multi-platina, premii MTV, intrarea in Rock and Roll Hall of Fame, locuri ocupate in topurile Billboard, jocuri pentru calculator ai caror protagonisti sunt, premii Grammy si succes nu numai in vanzari de bilete si de albume, ci si la nivel academic: in 2003, Steven Tyler a primit o distinctie onorificadin partea Facultatii de Muzica Berklee din Boston; din 2005 este doctor onorific in muzica al Universitatii din Massachusetts; iar intreaga trupa a fost decorata pentru realizarile academice si muzicale la aceeasi facultate Berklee.
Recunoasterea academica nu era straina de familia Tallarico - tatal lui Steven a fost pianist absolvent de Julliard, membru al unor importante orchestre si lider al Vic Tallarico Orchestra.
Pasiunea lui Tyler pentru motociclete (de foarte multe ori rezultand in oase rupte si craniu fisurat) este concretizata, din semtembrie 2007,
intr-o linie proprie de motociclete custom: Red Wing Motorcycle Company, numita mai nou Dirico Custom Motorcycles, dupa numele lui Mark Dirico.
Tot Steven este si membru al juriului American Idol incepand cu sezonul 10, ceea ce i-a nemultumit pe colegii sai de trupa, mai ales prin faptul ca nu i-a implicat in luarea deciziei, fiind nevoiti sa afle din presa de intentiile vocalului lor. Incepand cu anul 2009, problemele au reaparut in interiorul formatiei, Aerosmith anuntand de doua ori ca isi cauta un nou front-man, iar Tyler afirmand ca are de gand sa se ocupe de brandul Tyler, insa, penduland mereu intre rece si cald, membrii Aerosmith se intorc impreuna in fata fanilor si se tin de promisiune.
In 2012 a fost lansat un nou album de studio - Music From Antother Dimension
Toate acestea si multe alte elemente ce alcatuiesc nebunia baietilor rai din Boston au facut din Aerosmith una dintre legendele vii ale lumii.
Membrii Aerosmith:
Steven Tyler - voce, muzicuta, percutie;
Joe Perry - chitara, vocea a doua;
Brad Whitford - chitara;
Tom Hamilton - bas;
Joey Kramer - tobe, percutie.
In Aerosmith au mai activat:
Ray Tabano - chitara ritmica;
Jimmy Crespo - chitara;
Rick Dufay - chitara.
Muzicieni-inlocuitori:
Bobby Schneck - chitara; inlocuitor pentru Brad Whitford, care era in
recuperare in urma operatiei la cap;
David Hull - bas, vocea a doua; il inlocuieste pe Tom Hamilton in 2006 si
in 2009 cat acesta se recupera in urma cancerului la gat si, respectiv, a
unei operatii non-invazive;
Jesse Sky Kramer - tobe, percutie; il substituie pe tatal sau de-a lungul
timpului, cat acesta se recupereaza in urma ranilor la umar;
Steve Ferrone - tobe, percutie; ii tine locul lui Joey Kramer cat acesta
este bolnav si in doliu dupa tatal sau;
David Minehan - chitara; il inlocuieste pe Brad Whitford, care era in
doliu in 1994;
Bobby Rondinelli - tobe, percutie; ii tine locul lui Joey Kramer cat
acesta era bolnav;
Richard Supa - chitara; il substituie pe Joe Perry, care parasise
Aerosmith in mijocul turneului din iulie 1979;
Danny Johnson - idem;
Michael Schenker - idem.
Muzicieni din turnee:
Russ Irwin - clape, vocea a doua (din 1997 pana in prezent);
Thom Gimbel - clape, saxofon, percutie, vocea a doua;Bobby Mayo ? clape;
Richard Supa - clape;
Mark Radice - clape, vocea a doua.
Discografie:
Albume de studio:
“Aerosmith”, 1973, 2 X Album de platina;
“Get your Wings”, 1974, 3 X Album de platina;
“Toys in the Attic”, 1975, 8 X Album de platina;
“Rocks”, 1976, 4 X Album de platina;
“Draw the Line”, 1977, 2 X Album de platina;
“Night in the Ruts”, 1979 Album de platina;
“Rock in a Hard Place”, 1982, Album de aur;
“Done with Mirrors”, 1985, Album de aur;
“Permanent Vacation”, 1987, 5 X Album de platina;
“Pump”, 1989, 7 X Album de platina;
“Get a Grip”, 1993, 7 X Album de platina;
“Nine Lives”, 1997, 2 X Album de platina;
“Just Push Play”, 2001; Album de platina;
“Honkin’ on Bobo”, 2004, Album de aur.
"Music From Another Dimension", 2012
