Nu sunt moralist si nu ma recunosc in aceasta ipostaza, spune scriitorul Radu Paraschivescu intr-un interviu acordat Rock FM. „Nu tin atat de mult la mine si la propriile pareri incat sa cred ca ceva din ce scriu eu modifica la modul radical ceva din comportamentul public, din discursul public. Sunt mai degraba un om caruia ii place sa vada lumea in registrul comic”, declara scriitorul, care a publicat doua carti in acest an, ambele la Humanitas: 'Maimuta carpatina' (in calitate de autor, cu texte aparute anterior in revista Esquire) si antologia 'De la Waters la Similea – Oameni cool scriu despre muzica lor' (in calitate de coordonator). „Sunt un om binedispus care nu incearca sa dea lectii si incearca sa scrie carti placute”, sustine Paraschivescu.
Scriitorul le povesteste ascultatorilor Rock FM despre muzicienii care l-au fascinat in adolescenta si despre greutatile intampinate de tineri in incercarea de a face rost de albume ale trupelor occidentale in anii cenusii ai regimului comunist.
Ce s-a schimbat in rau de atunci? a fost una din intrebarile adresate lui Radu Paraschivescu. „Cred ca singurul lucru care s-a schimbat inevitabil a fost disparitia autocenzurii, iar asta poate sa produca urmari neplacute. in general, ce s-a schimbat s-a schimbat in bine... Renuntarea la autocenzura inseamna renuntarea la discernamant si, daca nu ai discernamant, nu poti sa functionezi”, a raspuns scriitorul.
Radu Paraschivescu le-a povestit ascultatorilor Rock FM si despre emotiile incercate in timpul concertului Roger Waters – The Wall de la Bucuresti: „Mi-au trecut multe ganduri prin minte atunci. in primul rand, m-am desprins cu greu de imaginea lui Waters incumetrindu-se cu Valeriu Zgonea. Mi s-a parut de-o indecenta, de-o pornografie sinistra. Simbolistica acestui concert a fost importanta, pentru ca el s-a desfasurat in fata unor ziduri, in fata acelui edificiu monstruos creat de un monstru si pentru ca prima data am ascultat The Wall in armata, adica tot in spatele unui zid, care era teoretic usor de sarit, practic imposibil, pentru ca era de fapt un univers carceral”.
„Sper ca lumea sa-si recupereze o doza de buna dispozitie pe care, paradoxal, a pierdut-o. Eu ma asteptam ca, in momentul in care exista libertate totala, sa existe si o stare generala mai buna. Dar, din cauze materiale, din cauze profesionale, din tot felul de cauze medicale, lumea arata inca prea bosumflat si prea botos pentru o lume libera si care de 24 de ani traieste in orizontul libertatii”, crede Radu Paraschivescu. „Daca ar fi sa sper ceva, as vrea ca peste zece ani lumea sa vorbeasca mai incet in mijloacele de transport, sa se spuna multumesc, sa nu existe tutuiala automata si sa fim un pic mai inseninati, un pic mai putin zbarciti, pentru ca ridurile mentale sunt cel mai greu de vindecat”, marturiseste acesta.
