Formarea noastră ca adulţi care, oficial, după vârsta de 18 ani trebuie să ne integrăm în societate ca oameni independenţi, depinde de un cumul de factori în care şcoala şi părinţii au cel mai important rol. Bunul simţ prinde rădăcini în cei 7 ani de acasă, însă părinţii nu ar trebui să se bazeze pe faptul că odată ce copiii ajung într-o colectivitate şi intră într-un sistem vor deveni adulţi responsabili şi independenţi.
În cei peste 12 ani de şcoală pe care un tânăr îi parcurge, teoretic, ar trebui să înveţe cum să gândească, nu ce să gândească, să aibă o personalitate proprie şi să aibă trasate în minte câteva direcţii de viitor pe care să le urmărească. Teoretic, după cum am spus. Pentru că practic, în România eşti în ceaţă după 12 ani în care sistemul de învăţământ te-a limitat ca individ, ţi-a impus reguli şi te-a pregătit într-un mod aberant pentru viitor.
Pentru campania “Rebel cu Cauză” ne-au oferit interviuri doi reprezentanţi ai învăţământului, fiecare reprezentând generaţii diferite şi având un rol diferit în cadrul şcolii: 1) Marcel Căpraru, profesor asociat la Universita di Padua, conferentiar la Facultatea de Litere de la Universitatea din Craiova, fondator şi preşedinte al Asociaţiei Alternative Pedagogice (APA) şi 2) Ionuț Alexandru Budișteanu, tânărul care, în acest an a câștigat marele premiu în valoare de 75.000 de dolari în cadrul Intel International Science and Engineering Fair pentru invenţia sa, maşina economică fără şofer.
Educaţia înseamnă libertate!
"Modelul şcolii din România este unul de fabrică", spune domnul profesor Marcel Căpraru.
Şcoala încearcă să egalizeze copiii, să îi aducă pe toţi la acelaşi echilibru, sa nu fie niciunul mai răsărit decât celălalt. Nu poţi fi diferit de ceilalţi! - este de părere tânărul student.
Cadrele didactice sunt angajate pentru a prelua un grup de copii -> urmează programa impusă -> prelucrează gândirea copiilor la standardele definite de stat. Statul este cel care defineşte copilul, nu există un sistem prin care copilul să îşi găsească singur modul de autodefinire.
În acelaşi timp, Ionuţ spune că premiul câştigat se datorează şcolii româneşti. El a rămas în România, deşi a fost acceptat la şcoli de prestigiu din străinătate. Cu toate acestea, minusurile pe care le-a observat în sistemul educaţional românesc rezonează cu cele ale profesorului.
Din roboţi controlaţi la adulţi independenţi
“Sistemul educaţional românesc trebuie să se schimbe dintr-un sistem bazat pe control şi sancţiune într-unul care îi pregăteşte pe viitorii adulţi să fie independenţi”, este de părere profesorul.
"Sentimentele specific umane, precum cel de întrajutorare, sunt negate în şcoală", susţine Marcel Capraru, dând exemplu un elev scos la tablă, care nu ştie lecţia şi căruia colegii vor să-i vină în ajutor, "suflându-i" răspunsul corect. "Eşti sancţionat pentru că ai încercat să-ţi ajuţi un semen. Lucrurile acestea, din experienţă, se învaţă şi sfârşeşti prin a nu ajuta", concluzionează acesta.
Şcoala îţi impune o suită de NU AI VOIE, îţi inspiră teama de a te exprima liber, de a-ţi spune părerea referitoare la ceea ce înveţi. Câtă vreme trebuie să spui doar ceea ce scrie în carte sau ce a zis profesorul nu îţi dezvolţi gândirea proprie, ci te formezi ca un om care preia opiniile de la alţii şi acţionează ca un stereotip.
De unde porneşte schimbarea?
„Visez să devin profesor universitar, să fac cercetare, pentru că oamenii care au schimbat lumea au fost acei profesori universitari care au făcut cercetare”, spune Ionuţ Budişteanu care îşi doreşte să aducă schimbări în sistemul educaţional românesc.
Este o soluţie implicarea tinerilor talentaţi în învăţământul românesc? De ce nu? Ei sunt cei care au trăit pe propria piele ajunsurile şi neajunsurile şi au determinarea necesară pentru a face schimbări. Una dintre acestea poate fi introducerea modelului alternativ de educaţie care oferă flexibilitate şi care le permite copiilor, aşa cum spunea Ionuţ Budişteanu, să se diferenţieze.
“Sistemul actual al învatamantului obligatoriu de stat, cu modelul sau al scolii de tip 'fabrica' trebuie inlocuit cu alternative educationale care au inceput deja sa fie implementate prin initiativa privata, in ciuda obstacolelor birocratice”, spune Marcel Căpraru.
Însă până când ne vom trezi că trebuie să luăm cât mai mulţi dintre noi atitudine, sistemul de învăţământ rămâne la fel. Încă o generaţie şi încă o generaţie şi încă o generaţie creşte şi este formată de el, iar noi ne amintim o dată pe an, când presa relatează ridicolul bacalaureatului, că din ce în ce mai mulţi tineri nu au cunoştinţe de bază, valori şi o perspectivă clară despre ce îi aşteaptă în relaitate după 12 ani de şcoală.
