Monsters Day revine pe frecvente si joia aceasta. Acum ai ocazia sa sarbatoresti alaturi de noi - Ziua Journey.
Mai jos poti citi cateva informatii despre trupa si membrii acesteia, informatii puse cap la cap de colegul nostru Alin Dinca.
In 1973, fostul manager Santana, Herbie Herbert, recruteaza doi membri ai formatiei Santana – Gregg Rolie si Neal Schon – si pe fostul basist de la Steve Miller Band, Ross Valory, pentru a forma “Golden Gate Rhythm Section”. La sugestia roadie-ului John Villaneuva, apare numele de Journey, titulatura ce avea sa faca istorie chiar din iarna aceluiasi an, odata cu primul concert al trupei: la trecerea dintre 1973-1974, la Winterland Ballroom, cunoscutul patinoar din San Francisco, Journey isi fac prima aparitie in public.
Dupa cateva schimbari de componenta, dar, mai ales, de stil, in 1977 Journey fac trecerea de la jazz-fusion-ul de nisa catre o muzica mai accesibila si mai populara, in genul celor de la Boston si Foreigner.
Schimbarile nu se opresc aici - vocalul Robert Fleischman, care a stat la Journey mai putin de un an, este inlocuit de Steve Perry. Vocea lui Perry s-a dovedit a fi exact de ceea ce aveau nevoie Journey pentru a castiga primul lor album de platina.
Asezarea definitiva in mainstream vine odata cu aparitia lui Steve Smith, tobarul de jazz scolit la Berklee. Desi unul dintre membrii fondatori paraseste formatia (Gregg Rolie pleaca, pentru a doua oara in viata sa, dintr-o formatie de succes si este inlocuit, succesiv, de catre Stevie Roseman si, respectiv, Jonathan Cain, ultimul fiind adus in trupa chiar la sugestia fostului clapar), Journey intra in perioada de glorie.
Succesul muzical urias al anilor ’81-’83 era, totusi, intampinat cu scepticism de catre criticii muzicali. In pofida transformarilor de stil sau de componenta si a receptiei critice contradictorii, discurile Escape si Frontiers se vindeau in multe milioane de exemplare, hiturile Journey
intrau direct pe primele locuri in topul Billboard, trupa concerta numai pe stadioane in fata a cate 80.000 de fani, membrii formatiei endorsau tot felul de produse, muzica lor aparea in filme si in jocuri video; pe scurt, Journey devenea una dintre cele mai bine vandute trupe de turneu si de album din America.
Ulterior incheierii turneului de stadioane, formatia intra intr-o perioada de pauza. Astfel, intre 1982 si 1985, doar doua piese marca Journey apar pe piata muzicala (drept soundtrack-uri); in 1986, alaturi de nou-venitii Randy Jackson (viitorul “jurat” de la American Idol) si Larrie Londin, este inregistrat albumul “Raised on Radio”.
Neal Schon si Jonathan Cain vor contribui la formarea supergrupului Bad English, iar Schon alaturi de tobarul din Bad English, Deen Castronovo, vor forma trupa de glam metal Hardline.
Compilatia greatest hits din 1988 ramane produsul muzical Journey cel mai bine vandut pana la aceasta data.
Dar, tulburata istorie Journey nu avea sa se opreasca aici. Dupa 11 ani de pauza, tentativele de reuniune ( intre 1995-1997) sub diverse forme dau sperante fanilor, care nu isi uitasera formatia de suflet. In 1996, “Trial by Fire” este inregistrat in formula de aur de pe “Escape” si “Frontiers”:
Perry, Schon, Cain, Valory si Smith.
Incepand cu anul 1998, formatia trece din nou printr-o serie de schimbari de componenta majore: Steve Perry, care descopera ca are o boala degenerativa a oaselor ce il impiedica sa mai concerteze, este inlocuit cu Steve Augeri, la care se renunta in 2006 in favoarea lui Jeff Scott Soto, de la Talisman.
Soto ii tinuse locul lui Augeri si cat timp acesta din urma avusese probleme grave cu coardele vocale, insa nici nou venitul Jeff Scott Soto nu ramane prea multa vreme, intrucat in decembrie 2007 soseste pe postul de vocal filipinezul Arnel Pineda, gasit de Neal Schon pe YouTube.
Povestea uluitoare a tanarului talentat care locuise si pe strazi in perioadele de saracie lucie si care este ales, in urma postarii pe YouTube, vocal al uneia dintre cele mai iubite si mai bogate formatii americane, va fi transformata intr-un film-documentar ce se va numi “Don't Stop Believing: Every Man's Journey” (urmeaza sa fie lansat chiar anul acesta).
De-a lungul celor aproape 40 de ani de activitate, muzica celor de la Journey a servit drept soundtrack sau a facut parte din numeroase filme, printre care si serialele de animatie South Park si Family Guy.
In 2005, Journey a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame, insa nici pana azi nu a fost inclusa in Rock and Roll Hall of Fame si nici nu a primit vreodata un premiu Grammy.
“Don’t stop believin’” este cea mai downloadata piesa din istoria muzicala.
Journey, una dintre cele mai adorate, dar, in acelasi timp, si una dintre cele mai contestate trupe americane de rock, a adus pe piata muzicala internationala 13 albume de studio, 3 live-uri, 9 compilatii si 59 de single-uri, vandute in peste 47 de milioane de copii in Statele Unite ale Americii si in peste 75 la nivel international.
Membrii Journey
In prezent:
Neal Schon – chiatara principala, voce
Ross Valory – bas, voce
Jonathan Cain – clape, chitara ritmica, voce
Deen Castronovo – tobe, percutie, voce
Arnel Pineda – voce principala
In trecut:
George Tickner – chitara ritmica (1973–1975)
Gregg Rolie – clape, muzicuta, voce (1973–1980)
Aynsley Dunbar – tobe, percutie (1974–1978)
Robert Fleischman – voce principala (1977)
Steve Perry – voce principala (1977–1998)
Steve Smith – tobe, percutie (1978–1985, 1995–1998)
Randy Jackson – bas, voce (1985–1986, 1986–1987)
Steve Augeri – voce principala, chitara (1998–2006)
Prairie Prince – tobe, percutie (1973–1974)
Mike Baird – tobe, percutie (1986–1987)
Jeff Scott Soto – voce principala (2006–2007)
Colaboratori:
Stevie "Keys" Roseman – keyboards (1980)
Larrie Londin – tobe, percutie (1985–1986)
Bob Glaub – bas (1986)
Discografie:
1975: Journey
1976: Look into the Future
1977: Next
1978: Infinity
1979: Evolution
1980: Departure
1981: Escape
1983: Frontiers
1986: Raised on Radio
1996: Trial by Fire
2001: Arrival
2005: Generations
2008: Revelation
