Pornită din scena krautrock a Germaniei de Vest la începutul anilor '70, formația a depășit rapid granițele acestui curent și a devenit una dintre cele mai influente prezențe din istoria muzicii electronice. Turneul Multimedia, cu care au venit și la București, nu a fost un exercițiu de nostalgie, ci o demonstrație că repertoriul formației funcționează în continuare într-un format gândit pentru prezent.
De altfel, Kraftwerk de astăzi este condusă de Ralf Hütter, singurul membru fondator rămas în formație. După retragerea lui Florian Schneider în 2008 și moartea acestuia, în 2020, Hütter a continuat proiectul ca un spectacol multimedia în continuă evoluție, păstrând repertoriul clasic, dar actualizând permanent componenta vizuală și tehnologia folosite pe scenă.
Concertul a început la ora anunțată, cu Ralf Hütter și colegii săi urcând pe scenă în spatele celor patru console minimaliste. Decorul este redus la esențial, iar atenția este mutată imediat spre ecranul LED care ocupă fundalul scenei. Deschiderea cu „Numbers”, „Computer World” și „Computer World 2” stabilește direcția spectacolului, în care muzica și proiecțiile video sunt concepute ca un singur element.
Prezența scenică a membrilor trupei rămâne discretă. Mișcările sunt minimale, iar costumele iluminate se integrează în imaginile proiectate, astfel încât, în anumite momente, muzicienii par să dispară în peisajul digital din spatele lor, iar altădată, siluetele lor luminoase să fie punctul central.
Partea vizuală nu ilustrează pur și simplu piesele, ci mai degrabă le completează. În timpul „Spacelab”, un OZN survolează Casa Poprului înainte de a coborî pe Arenele Romane, într-un omagiu adus publicului românesc. „Trans-Europe Express” este însoțită de imagini cu trenuri aflate în mișcare, „Autobahn” de automobile care traversează șosele, iar secvențele inspirate din „Tour de France” transformă bicicletele într-un element central al proiecțiilor, cu imagini de arhivă din competiție. Spectacolul are, pe alocuri, mai degrabă ritmul unei instalații multimedia decât al unui concert tradițional.
Unul dintre puținele momente în care atmosfera se schimbă vine odată cu interpretarea piesei „Merry Christmas Mr. Lawrence”, dedicată lui Ryuichi Sakamoto. Sunetul devine mai reținut, iar imaginile aproape dispar, înainte ca „Radioactivity” să readucă tensiunea prin ritmul său repetitiv și mesajul antinuclear, care își păstrează actualitatea.
Setlistul alternează constant între piese definitorii precum „Electric Café”, „The Man-Machine”, „The Model”, „Computer Love”, fără a încerca să modernizeze artificial materialul original. În schimb, Kraftwerk actualizează experiența prin tehnologia folosită și prin sincronizarea dintre sunet și imagine.
Finalul aduce unul dintre puținele momente în care membrii trupei ies din rolul aproape mecanic pe care îl păstrează pe parcursul concertului. În „Musique Non Stop”, fiecare părăsește scena pe rând pentru a saluta publicul, înainte ca toți să revină împreună pentru „The Robots”. Gestul amintește că, dincolo de estetica robotică asociată formației de decenii, în spatele consolelor se află încă muzicienii care au schimbat modul în care este privită muzica electronică.
Foto: Getty Images.
