Missed Call a întors spatele filtrelor și preconcepțiilor despre masculinitate, a ales o altă cale și lucrează în prezent la un album cât se poate de vulnerabil și de visceral. „Take Care Of My Soul” este primul single al materialului, iar piesa a fost dusă, cu mult curaj, direct pe scena Selecției Naționale Eurovision 2026. Ei demonstrează că cea mai mare formă de putere stă în onestitatea față de tine însuți. Bazându-se pe o prietenie sinceră și de durată, cei trei artiști transformă noul lor material într-un manifest împotriva barierelor autoimpuse, oferindu-ne o perspectivă rară asupra maturizării fără filtre.
În acest interviu, membrii formației ne vorbesc despre legătura profundă care le permite să exploreze cele mai personale subiecte, despre experiența intensă de la unul dintre cele mai prestigioase concursuri și cum își doresc să rescrie prin muzica lor definiția modernă a masculinității.
Abordați teme destul de intime în muzica voastră. Ca să creezi muzică vulnerabilă ai nevoie de oameni care te înțeleg și care au grijă de sentimentele tale - de o echipă bine-închegată, nu doar de muzicieni buni. Ce vă leagă pe voi cel mai tare și cum ați ajuns la acets nivel de confort între voi?
Missed Call: Din punctul nostru de vedere, a te lăsa să fii vulnerabil cere foarte mult curaj. Este genul de curaj care, de multe ori, apare odată cu vârsta sau după ce treci prin anumite experiențe care te schimbă. În cazul nostru, însă, curajul acesta a venit mereu din faptul că suntem prieteni de o viață, iar lucrul acesta a făcut ca totul să fie mult mai firesc și mai ușor între noi. Suntem de părere că ceea ce ne leagă cel mai tare este tocmai această prietenie construită în timp, dincolo de muzică.
Am trecut împreună prin multe etape, ne-am văzut unii pe alții crescând, schimbându-ne, greșind și învățând. Toate lucrurile astea au construit, încet, un tip de încredere care nu apare peste noapte. La un moment dat, îți dai seama că doar în preajma anumitor oameni poți arăta cu adevărat cine ești. Că doar cu ei poți spune, fără teamă, lucrurile în care crezi și adevărul pe care îl porți în tine. Iar când ajungi în punctul acela, totul începe să curgă mult mai natural.
Este exact ca atunci când îți cauți locul lângă cineva: tot cauți persoana potrivită. Încerci, greșești, te desparți, te împaci, cunoști oameni noi și continui să mergi mai departe până când, într-un final, întâlnești pe cineva care te completează cu adevărat. În ceea ce ne privește, am simțit cu mult timp înainte ca Missed Call să apară că oamenii care suntem astăzi în trupă sunt cei potriviți pentru a face asta împreună. Iar confortul acesta a venit tocmai din anii petrecuți unul lângă celălalt și din faptul că între noi există deja o încredere care ne permite să fim sinceri, vulnerabili și reali unii cu alții.
A fost o mișcare foarte curajoasă să vă propuneți să lucrați la, poate, cel mai sensibil și pe față material al vostru, apoi să aduceți primul single direct pe platoul selecției naționale Eurovision 2026. Cum a fost această experiență pentru voi și ce ecouri s-au auzit după semifinală?
Missed Call: Încă de când am început să lucrăm la acest al treilea album ne-am propus să fim cât mai sinceri în ceea ce privește sentimentele noastre și să nu ne ferim să spunem ceea ce simțim, exact așa cum simțim și atunci când simțim. Experiența Eurovision nu a fost ceva premeditat. Însă, dacă ne uităm puțin retrospectiv, a fost o experiență care ne-a obligat să facem față multor presiuni. În primul rând a fost vorba de timp, pentru că lucrurile s-au întâmplat foarte repede și a trebuit să luăm decizii într-un ritm cu care nu eram neapărat obișnuți. Totodată, ne-am dat seama că am făcut un lucru fără să ne propunem neapărat asta: ne-am asumat mai mult decât am fi crezut vreodată ceea ce am simțit atunci când am scris „Take Care of My Soul”, prin simplul fapt că am înscris această piesă într-un concurs televizat. Și, dacă stăm să ne gândim, exact asta ne-am dorit cel mai mult de la acest album și de la toate experiențele legate de el: să nu ne mai punem niciun fel de bariere legate de momentul în care spunem anumite lucruri sau de locul în care alegem să le spunem. Pentru că, de multe ori, tocmai din aceste bariere se nasc durerile cele mai mari.
A fost, într-un fel, un moment în care am simțit că nu mai vrem să ne ascundem în spatele niciunui filtru. Am luat un cântec care, în esență, poartă un mesaj foarte dur și foarte personal și l-am oferit oamenilor într-un mod în care probabil nu ne-am fi imaginat vreodată că o să o facem. După semifinală, am simțit că piesa a început cu adevărat să își găsească drumul către oameni. Au fost multe reacții, unele neașteptate, dar toate foarte sincere. Pentru noi a contat enorm să vedem că mesajul cântecului nu a rămas doar pe scenă, ci a ajuns mai departe, în poveștile și emoțiile celor care l-au ascultat. Într-un fel, asta ne-a confirmat că vulnerabilitatea nu este un risc, ci o punte reală între oameni.
Cred că atât „Take care of my soul”, cât și restul pieselor la care lucrați necesită introspecție și un exercițiu profund de sinceritate cu sinele. Care sunt marile provocări ale acestei căutări? Ați descoperit ceva nou despre voi în parcursul ăsta?
Missed Call: Din punctul nostru de vedere, cea mai mare provocare a acestei căutări este chiar momentul de început, acela în care alegi să spui lucrurilor pe nume. Pentru noi, exercițiul acesta a început cu mult timp înainte de „Take Care of My Soul”, undeva prin 2022, când am început să scriem pentru cel de-al doilea album, „better w/out but safer with condoms”. Atunci a fost momentul în care ne-am dat voie, pentru prima dată, să fim puțin mai vulnerabili. După acel album ne-am dat seama că, de fapt, există mult mai multe lucruri care ne macină și care ne apasă de mult mai mult timp. Lucruri care au, poate, o însemnătate mult mai profundă decât ceea ce am încercat noi să transmitem în trecut. Așa că am început, probabil, unul dintre cele mai dure și, în același timp, dureroase exerciții: acela de a săpa cât mai adânc în propriile noastre suflete și de a încerca să înțelegem care sunt lucrurile care ne frământă cu adevărat. Făcând asta, am început să descoperim nu doar ce vrem să spunem prin muzică, ci și cine vrem să devenim fiecare dintre noi, la nivel individual. Am început să înțelegem mai bine cum vrem să ne raportăm unii la alții, cum vrem să reacționăm în anumite situații și ce fel de oameni ne dorim să fim.
În urma acestui exercițiu, ne-am dat seama de ceva destul de simplu, dar foarte important: că, de fapt, oamenii care vrem să devenim există deja în noi. Doar că, uneori, ne este teamă să arătăm asta sau pur și simplu nu reușim să o facem. Poate însă cel mai important lucru pe care l-am descoperit - sau, mai bine spus, redescoperit - este faptul că ne avem unii pe alții. Că, indiferent cât de adânci sau dureroase devin uneori aceste căutări, suntem acolo ca să ne amintim unul altuia că nu trecem prin ele singuri. Iar, într-un fel, tocmai aceste introspecții ne ajută nu doar să evoluăm ca oameni, ci și să ducem muzica noastră mai departe, întrun loc mult mai sincer.
Care sunt lucrurile pe care vă doriți să le cântați și apoi să le lăsați în spate? Care sunt unele principii de masculinitate convențională, așa cum ați descris voi, de care vreți să vă eliberați prin intermediul acestui album?
Missed Call: De când începem să ne conștientizăm propria existență, ca băieți, suntem învățați, într-o primă fază, cum ar trebui să ne purtăm cu fetele: că e frumos să fii atent, galant, să vorbești frumos și să ai grijă de persoana de lângă tine. Pe măsură ce trec anii, ni se spune că orice băiat trebuie să fie un sprijin pentru persoana de lângă el - acel umăr pe care se poate plânge mereu, acel izvor nesecat de putere. Pe lângă toate aceste lucruri, în societate, în general, „bărbăția” înseamnă să știi foarte bine care este drumul pe care trebuie să o apuci, să ai mereu încredere în deciziile tale și să nu lași niciodată garda jos. Pentru că, până la urmă, ești bărbat și trebuie să te lupți cu orice sentiment care te-ar putea face să pari slab.
Făcând acest exercițiu de introspecție pentru cel de-al treilea album, ne-am dat seama că toate aceste lucruri ajung, de multe ori, să ne macine. Pentru că sunt momente în care pur și simplu nu știi ce ar trebui să faci într-o anumită situație sau nu ești sigur de deciziile pe care le-ai luat ori pe care urmează să le iei. Iar în astfel de momente ajungi să simți că e ceva în neregulă cu tine, că ești diferit față de cum „ar trebui” să fie un bărbat. De aceea ne dorim foarte mult să ne eliberăm de aceste concepții despre „bărbăție” - ideea că nu trebuie niciodată să arăți că ești vulnerabil sau că, uneori, pur și simplu nu mai poți. În același timp, sperăm ca ascultătorii noștri să își găsească alinarea în piesele noastre și ca muzica noastră să devină, într-un fel, vocea durerilor pe care poate nu reușesc să le spună cu voce tare.
Ce contează cel mai mult pentru voi referitor la a fi bărbat? Care sunt valorile subapreciate, dar care, din punctul vostru de vedere, fac diferența dintre un băiat și un bărbat?
Missed Call: Credem că ideea de „a fi bărbat” nu este ceva ce primești de-a gata sau ceva ce poate fi definit prin câteva reguli simple…este mult mai complexă decât imaginea clasică a celui care trebuie să fie mereu „providerul” sau persoana dură, lipsită de emoții. Înseamnă, de fapt, să știi să fii empatic atunci când este nevoie, dar și să fii ferm în momentele în care viața îți cere asta.
Înseamnă să ai curajul să îți recunoști greșelile și să nu îți fie rușine de ele, pentru că doar așa poți să îți găsești răspunsurile și să îndrepți lucrurile care nu sunt așa cum ți-ai dori. Credem că maturitatea nu vine din faptul că pari puternic în fața tuturor, ci din capacitatea de a privi sincer în tine și de a accepta că, uneori, nu ai toate răspunsurile.
De multe ori ni se spune că un bărbat trebuie să fie sigur pe el, să știe mereu încotro merge și să nu arate niciodată că se îndoiește. Dar adevărul este că viața nu funcționează așa pentru nimeni. Sunt momente în care te pierzi, momente în care nu știi dacă ai ales drumul potrivit sau dacă ești exact acolo unde ar trebui să fii. Credem că aici apare, de fapt, diferența dintre un băiat și un bărbat: în momentul în care ești destul de onest să recunoști cu adevărat unde te afli în viață. Abia atunci poți înțelege ce ai de făcut mai departe. Iar uneori, primul pas nu este să ai toate răspunsurile, ci pur și simplu să ai curajul să îți pui întrebările potrivite.
