Cristi Hrubaru (Rock FM), fan declarat al grupului Iris, nu avea cum sa lipseasca de la ultimul concert al formatiei Iris in formula "de aur". Fara sa mai conteza ca distanta dintre Bucuresti si Bontida este de aproape 500 de km, Hrubaru a urcat in masina si a plecat pentru a vedea ultima oara ceea ce ani de zile a insemnat pentru toti - "Nationala de rock a Romaniei". Mai jos gasiti "povestea" acestei seri spusa chiar de Hrubaru... nu din punct de vedere al ziaristului ci din punct de vedere al prietenului si fanului:
"Pana la urma a venit si ziua asta... trista. E doua noaptea, sunt intr-o camera de hotel din Cluj si incerc sa astern pe hartie cateva cuvinte despre ultimul concert Iris cu Cristi solist vocal. Mi-e cam greu... Stiam ca Iris va urca pe scena de la ora 21. Pe la 20 si ceva au ajuns. Nici nu s-a dat Cristi bine jos din masina, ca au si tabarat pe el reporteri, fotografi, fani, copii. Imediat a fost flancat de oamenii de ordine si insotit pana la locul amenajat pentru artisti. In foarte scurt timp, spatiul din fata scenei a devenit aproape neincapator, estimarea mea fiind de 5000 de persoane. I-am salutat pe Nelu si pe Boro (pe ceilalti 3 membri nu i-am zarit decat cand au ajuns pe scena) si apoi am inceput sa vorbim vrute si nevrute. Cristi parea extrem de relaxat, am stat la bancuri pret de cateva minute (cine il cunoaste stie ca e un izvor nesecat de bancuri, iar rasul lui te molipseste pana la dureri cumplite de burta). Era prea misto si degajata atmosfera. L-am intrebat cum se simte si mi-a zis sec: "Traiesc mosule!" Nu parea ca vrea sa vorbim despre viitorul lui muzical sau nemuzical in acele momente si nici despre cat de grea e despartirea de gashca alaturi de care a fost mai bine de 3 decenii. I-am respectat dorinta. Nebunia s-a dezlantuit atunci cand a urcat pe scena. 5000 de oameni ii scandau numele, 5000 de fani veniti atat din Cluj cat si din alte colturi ale tarii aplaudau frenetic si incercau sa soarba fiecare picatura de energie transmisa pentru ultima data de Iris in aceasta formula. Nu stiu cand a trecut concertul, ii priveam acolo pe scena si, desi stiam ca fiecare dintre ei va face muzica si de-acum inainte, parea ca acela e sfarsitul unui vis frumos pe care-l traiesc din liceu incoace. La bis au revenit cu "Somn Bizar", inca o piesa si apoi totul s-a terminat. Cristi a multumit publicului, prietenilor, colegilor de trupa si nu in ultimul rand sotiei lui. Inutil sa va spun ca aplauzele nu s-au oprit nicio clipa si ca in permanenta se auzeau voci din multime care parca il implorau pe Cristi sa nu plece. Cand totul s-a incheiat si trupa a coborat de pe scena, baietii au fost condusi in cea mai mare viteza la multivan, insa Cristi a mai zabovit pret de cateva secunde, acolo langa masina, pentru a da prilejul catorva norocosi sa se poata lauda cu un autograf sau o poza cu cel mai iubit solist vocal al rock-ului romanesc. Apoi, masina a disparut intr-un nor de praf. Si nu, in acea seara, dupa cum eram obisnuit dupa atatea concerte cu ei intr-o viata de om, nu s-a cantat Floare de Iris..."
