Eyedrops nu fac muzică pentru a ocoli frica, ci pentru a o întâmpina. Trupa vede actul de creație ca pe o deschidere radicală către momentul prezent, un spațiu unde vulnerabilitatea devine singura formă reală de sinceritate.
Cu noul album VIU, mai crud și mai direct decât cele precedente, Eyedrops își revendică libertatea de a experimenta fără plase de siguranță și invită publicul să intre alături de ei într-un univers de stări contradictorii, dar mereu autentice.
La Vadoo Fest, promisiunea lor este simplă și paradoxală în același timp: „liniștea care trezește și focul care învelește”. Paul Manolescu, solistul trupei, ne-a povestit mai multe:
Ați spus că în procesul creativ pentru albumul VIU v-ați aruncat fără planuri, lăsând versurile și ideile să apară la repetiții. Câtă frică și câtă libertate se ascund în a crea fără plase de siguranță?
Cel mai probabil, orice „plasă de siguranță” pe care te-ai putea baza vreodată în timpul actului de creație nu este altceva decât o iluzie, pentru că el ar trebui să presupună un proces de deschidere spre realitatea momentului și orice are el de oferit. Creația este, în definitiv, un proces de ascultare. Interceptezi stări și mesaje care plutesc în jur, gata să capete glas. Iar dacă ceea ce afli nu este nou și pentru tine, dacă nu te sperie oricât de puțin, se prea poate să nu merite efortul de a-i da formă, pentru că cel mai probabil forma respectivă există deja.
Ați mărturisit că vulnerabilitatea e singura formă de sinceritate pe scenă. Care e cel mai frumos moment în care sinceritatea voastră a emoționat un public — și cel mai greu, în care aproape că ați regretat?
De regretat cu siguranță nu regretăm nimic. Poate doar un fel de timiditate sau discreție, care uneori ne taie din avânt. Am avut momente în care oameni au venit să ne povestească despre schimbări sau chiar crize (finalmente benefice) pe care muzica noastră le-a provocat.
E normal, și până la urmă de-aia cântăm: pentru a ne cunoaște, pentru a ne da șansa de a cunoaște oameni asemeni nouă, și pentru a le da înapoi, în măsura în care suntem în stare, un pic din curajul pe care ni-l dau ei nouă.
Toate concertele noastre sunt o formă de confesiune, de vulnerabilizare, și ar fi probabil nedrept să evidențiem un moment anume.
Albumul anterior a fost mai melancolic, VIU e mai crud, mai brut. Cum ați descrie acest drum: o evadare din nostalgie sau o confruntare directă cu necunoscutul?
Cred că varianta evadării din nostalgie este cea corectă. Am căutam să ne scuturăm de energii și așteptări vechi. Cumva, ne-a reușit, ne-a făcut din nou curioși.
Aș spune că publicul unui festival ca Vadoo Fest trăiește mereu între două extreme: introspecția cu ochii închiși și dansul cu tălpile goale. În ce direcție vreți să duceți oamenii la concertul vostru de la această ediție a Vadoo Fest?
Ca de obicei, concertul nostru va fi ușor paradoxal. Ne place să glumim spunând că suntem un fel de visători pragmatici, niște melancolici progresiști, iar asta se simte în tot ceea ce facem.
Țin să cred că reușim să purtăm oamenii prin toate stările prin care ne ducem și pe noi, și dacă e așa, la un concert Eyedrops ar trebui să poți alege dintr-un platou plin cu multe stări, de mult ori contradictorii. Perfect ar fi ca totul să fie, de fapt, un mare dans introspectiv.
Vadoo Fest vorbește despre slow living, libertate și prezență conștientă. Cum se îmbină filosofia asta cu energia voastră de pe scenă — sunteți liniștea care învelește sau focul care trezește?
Dat fiind că primul nostru album s-a numit chiar Prezent, cred că energia noastră e perfect complementară cu cea care stă în spatele Vadoo Fest. Pe cât posibil am vrea să fim liniștea care trezește și focul care învelește.
Într-un lineup unde se întâlnesc Judith Hill, Robin and the Backstabbers, Ada Milea sau Basska, unde simțiți că se așază Eyedrops: spre poezie, spre groove sau spre acel „in-between” greu de pus în cuvinte?
Cazul ideal ar fi, probabil, să ne găsim undeva la mijloc. Dar asta pot confirma doar oamenii din fața scenei.
Dacă ar trebui să alegeți o singură piesă Eyedrops ca să rămână mărturie peste 50 de ani, care ar fi și de ce?
Ar fi cel mai probabil piesa Prezent, pentru că la momentul respectiv am pus acolo toate semințele din care încă ne tot cresc bunătăți. A fost un moment de claritate în care ne-am anunțat clar intențiile și întreaga filosofie.
Ce v-a învățat publicul vostru despre voi înșivă? Există un moment în care reacția oamenilor v-a schimbat perspectiva asupra propriei muzici?
Oamenii ne tot spun - mai mult sau mai puțin subtil - ce așteaptă de la noi, iar noi alegem sau nu să fim atenți la semnalele astea atunci când compunem. Cert e că între noi există un dialog neauzit permanent, care e parte din procesul constant de devenire al acestei trupe.
Dacă Eyedrops ar avea un manifest scris pe o pancartă la intrarea în Vadoo Fest, care ar fi mesajul?
„Dacă nu ți-e frică, nu merită!”
