Pe 4 iulie, la ora 7:00 (ora României), Horia Colibășanu a atins vârful Nanga Parbat (8.125 m), al 11-lea optmiar din cariera sa. Performanța vine în linia abordării sale alpine de peste două decenii: fără oxigen suplimentar și fără sprijinul șerpașilor, un stil curat și extrem de riscant, practicat de tot mai puțini alpiniști.
Invitat în emisiunea Rock In The Morning cu Ciprian Muntele, Horia a vorbit cu sinceritate și umor despre dificultățile expediției: „A fost un an cald, fără zăpadă, și au căzut foarte multe pietre. Unele mi-au lovit casca – noroc că încă rezista, deși era deja crăpată, după ce un măgar căzuse cu tot cu bagajul meu.”
Nanga Parbat, supranumit și „Muntele Ucigaș”, este unul dintre cei mai dificili munți din lume și are o reputație nefastă în rândul alpiniștilor români: „E muntele pe care au murit cei mai mulți români în Himalaya. Știam că poate depinde mult de noroc – nu la urcare, ci la coborâre.”
Deși fără oxigen, Horia recunoaște rolul infrastructurii montane: „Faptul că există șerpași pe traseu te ajută indirect – e ca și cum ai merge pe un drum bătătorit. Noi nu le cerem ajutorul, dar munca lor contează.” Din cei 12 alpiniști care au ajuns pe vârf în acea zi, doar 3 au fost fără oxigen: Horia și doi alpiniști pakistanezi.
Cu 11 vârfuri urcate din cele 14, Horia mai are de înfruntat două vârfuri din Pakistan și unul din Tibet – Cho Oyu, unde intenționează să încerce un record de viteză. Estimează că finalizarea proiectului ar putea avea loc în următorii 2–4 ani.
„Când m-am întors în țară, primul lucru pe care l-am făcut a fost să beau o bere”, a încheiat, zâmbind, alpinistul român. Simplitate, anduranță și un respect profund față de munte – așa poate fi descris stilul lui Horia Colibășanu.
Iată discuția integrală, ce cuprinde toate detaliile expediției. Vă avertizăm că unele pasaje vă pot afecta emoțional.
